Introducere în World Wide Web

În martie 1989, Tim Berners-Lee a recunoscut că, deși CERN era organizat nominal într-o structură ierarhică, era de fapt o rețea interconectată. Avea nevoie de un sistem de schimb de informații pe măsură. El a propus utilizarea hyperlinkurilor pentru a conecta și partaja documente pe internet. A numit această idee „the Project”. Şi aşa a apărut World Wide Web.

Cea mai mare parte a tehnologiei pentru Proiect exista deja. Oamenii făceau schimb de informații pe internet de aproximativ un deceniu. Limbajele de hypertext și de marcare existau încă din anii ’60. Sistemul de nume de domenii era funcțional. Berners-Lee a declarat: „A trebuit doar să iau ideea de hypertext și să o conectez la ideile Protocolului de control al transmisiilor și ale sistemului de nume de domenii și ta-da! World Wide Web”.

Primul site web

La 6 august 1991, cu ajutorul lui Robert Cailliau, Berners-Lee a publicat primul site web. Vizitatorii site-ului au învățat cum să creeze o pagină web, să utilizeze un browser și să configureze un server. Inițial, Web-ul era departe de a fi mondial. Era accesibil doar pentru o mână de oameni de la CERN care aveau un computer NeXT. Acest lucru avea să se schimbe în curând. La sfârșitul anului 1992, Web-ul era global.

Popularitatea sa s-a datorat simplității sale. Era, și încă mai este, ușor să faci un link către o altă pagină. Folosirea legăturilor unidirecționale a atras critici din partea unora. Ted Nelson s-a înfuriat: „Link-urile care nu se opresc niciodată și link-urile ce duc spre resurse din exterior reprezintă exact ceea ce încercam să prevenim”. 

Web-ul a primit un nou impuls în 1993, odată cu lansarea Mosaic, care a extins aria de acoperire a acestuia dincolo de informaticieni și cadre didactice. În același an, Universitatea din Minnesota a anunțat că va începe să perceapă taxe pentru Gopher, un instrument de căutare pe internet adoptat pe scară largă. Utilizatorii au trecut masiv la World Wide Web.

Dacă internetul este echivalentul digital al presei tipografice, web-ul este un tip de caractere mobile. Așa cum caracterele mobile au permis cunoştinţelor acumulate de rasa umană să ajungă la orice persoană care știa să citească, web-ul extinde aceste cunoștințe la oricine are acces la un computer. Precum Biblia lui Gutenberg a însemnat începutul Epocii Industriale, Web-ul marchează nașterea Epocii Informației.

Ce înseamnă World Wide Web?

World Wide Web (WWW), cunoscut sub numele de Web, este un sistem de informații care permite accesul la documente și alte resurse prin intermediul internetului.

Documentele și mediile care pot fi descărcate sunt puse la dispoziția rețelei prin intermediul serverelor și pot fi accesate de programe precum browserele. Serverele și resursele de pe World Wide Web sunt identificate și localizate prin intermediul unor șiruri de caractere numite „uniform resource locators” (URL). Tipul de document original și încă foarte răspândit este o pagină formatată în limbajul Hypertext Markup (HTML).

Acest limbaj de marcare acceptă text simplu, imagini, conținuturi video și audio încorporate și scripturi (programe scurte) care implementează interacțiuni complexe cu utilizatorul. Limbajul HTML suportă hyperlink-uri (URL-uri încorporate) care oferă acces imediat la alte resurse web. Navigarea pe web reprezintă practica obișnuită de a urmări astfel de hyperlinkuri pe mai multe site-uri.  Informațiile de pe Web sunt transferate pe Internet cu ajutorul Protocolului de transfer de hypertext (HTTP).

Ce înseamnă un website?

Mai multe resurse web cu o temă comună și, de obicei, cu un nume de domeniu comun alcătuiesc un site web. Un singur server web poate furniza mai multe site-uri, în timp ce unele site-uri, în special cele mai populare, pot fi furnizate de mai multe servere. Conținutul site-urilor este furnizat de o multitudine de companii, organizații, agenții guvernamentale și utilizatori individuali. Cuprinde o cantitate enormă de informații educaționale, de divertisment, comerciale și guvernamentale.

World Wide Web a devenit platforma software dominantă la nivel mondial. Este instrumentul principal pe care miliarde de oameni din întreaga lume îl folosesc pentru a interacționa cu internetul. 

Istoria World Wide Web

Aşa cum am menţionat deja în introducere, World Wide Web a fost inventat de informaticianul englez Tim Berners-Lee la CERN. A fost conceput inițial ca un sistem de gestionare a documentelor. La sfârșitul anului 1990 a fost implementat un sistem funcțional, care includea browserul World Wide Web și un server HTTP.

Tehnologia a fost lansată în afara CERN către alte instituții de cercetare începând cu ianuarie 1991. La publicul larg a ajuns la 23 august 1991. Web-ul a fost un succes la CERN și a început să se răspândească și în alte instituții științifice și academice. În următorii doi ani, au fost create 50 de site-uri web.

În 1993, CERN a pus la dispoziție protocolul și codul Web gratuit, permițând utilizarea sa pe scară largă. După ce NCSA a lansat Mosaic mai târziu în același an, Web-ul a devenit foarte popular, mii de site-uri web apărând în mai puțin de un an. Mosaic era un browser grafic care putea afișa imagini în linie și putea trimite formulare.

Apariția JavaScript și a primelor browsere web

Marc Andreessen și Jim Clark au fondat Netscape în anul următor și au lansat Navigator, care a introdus Java și JavaScript pe Web. Acesta a devenit rapid browserul dominant. Netscape a devenit companie publică în 1995. Asta a declanșat o frenezie pentru World Wide Web și a dat startul bulei dot-com. Microsoft a răspuns prin dezvoltarea propriului său browser, Internet Explorer. Prin includerea acestuia în pachetul Windows, a devenit browserul dominant timp de 14 ani.

Tim Berners-Lee a fondat World Wide Web Consortium (W3C). Acesta a creat XML în 1996 și a recomandat înlocuirea HTML cu XHTML, mai strict. Între timp, dezvoltatorii au început să exploateze o funcție a IE numită XMLHttpRequest pentru a realiza aplicații Ajax și au lansat revoluția Web 2.0. Mozilla, Opera și Apple au respins XHTML și au creat WHATWG, care a dezvoltat HTML5. În 2009, World Wide Web Consortium a cedat și a abandonat XHTML. În 2019, a cedat controlul specificației HTML către WHATWG.

World Wide Web a fost esențial pentru dezvoltarea Epocii Informației. Este instrumentul principal pe care miliarde de oameni îl folosesc pentru a interacționa pe internet.

Securitatea

Pentru infractori, internetul a devenit un loc de răspândire a programelor malware și de comitere a unei serii de infracțiuni cibernetice. Printre acestea regăsim furtul de identitate, frauda, spionajul și colectarea de informații. Vulnerabilitățile bazate pe web depășesc în prezent numărul preocupărilor tradiționale legate de securitatea calculatoarelor. Conform măsurătorilor Google, aproximativ una din zece pagini web poate conține coduri malițioase. Majoritatea atacurilor bazate pe web au loc pe site-uri web legitime. Cele mai multe, conform măsurătorilor Sophos, se regăsesc în Statele Unite, China și Rusia.

Cea mai frecventă dintre toate amenințările malware este reprezentată de atacurile de injecție SQL împotriva site-urilor web. Prin intermediul HTML și URI, web-ul a fost vulnerabil la atacuri precum scriptingul cross-site (XSS). Acestea au apărut odată cu introducerea JavaScript și au fost exacerbate într-o oarecare măsură de Web 2.0 și de designul web Ajax, care favorizează utilizarea scripturilor. În prezent, conform unei estimări, 70% din toate site-urile web sunt deschise la atacuri XSS asupra utilizatorilor lor.

Phishing-ul și web-ul

Phishing-ul este o altă amenințare frecventă pentru web. În februarie 2013, RSA (divizia de securitate a EMC) a estimat pierderile globale cauzate de phishing la 1,5 miliarde de dolari pentru anul precedent. Două dintre metodele de phishing bine cunoscute sunt Covert Redirect și Open Redirect.

Soluțiile propuse variază. Marile companii de securitate, cum ar fi McAfee, proiectează deja suite de guvernanță și conformitate pentru a respecta reglementările de după 11 septembrie. Altele, cum ar fi Finjan, au recomandat inspecția activă în timp real a codului de programare și a întregului conținut, indiferent de sursa acestuia. Unii au susținut că întreprinderile ar trebui să considere securitatea web ca pe o oportunitate de afaceri și nu ca pe un centru de costuri. Alții solicită o „gestionare omniprezentă și permanentă a drepturilor digitale” aplicată în infrastructură pentru a înlocui sutele de companii care asigură securitatea datelor și a rețelelor.

Confidențialitatea

De fiecare dată când un client solicită o pagină web, serverul poate identifica adresa IP a solicitării. Serverele web înregistrează adresele IP într-un fișier jurnal. Dacă nu sunt setate să nu facă acest lucru, majoritatea browserelor înregistrează paginile solicitate într-o funcție de istoric vizibil. De obicei, stochează o mare parte din conținut la nivel local.

Cu excepția cazului în care comunicarea server-browser utilizează criptarea HTTPS, cererile și răspunsurile web circulă în text simplu pe internet. Așadar, pot fi vizualizate, înregistrate și stocate în memoria cache de către sistemele intermediare. O altă modalitate de a ascunde informațiile de identificare personală este utilizarea unei rețele private virtuale. O rețea virtuală privată criptează traficul online și maschează adresa IP originală, reducând șansele de identificare a utilizatorului.

Sigur – cu adevărat – pe internet?

Atunci când o pagină web solicită și utilizatorul furnizează informații de identificare personală, entitățile bazate pe web pot asocia traficul web curent cu persoana respectivă. În cazul în care site-ul utilizează cookie-uri HTTP sau autentificarea prin nume de utilizator și parolă, acesta poate face legătura între alte vizite web, înainte și după, și informațiile identificabile furnizate. În acest fel, o organizație bazată pe web poate dezvolta și construi un profil al persoanelor individuale care utilizează site-ul sau site-urile sale.

Aceasta poate fi capabilă să construiască o fișă pentru o persoană care să includă informații despre activitățile sale, interesele de cumpărături, profesia și alte aspecte ale profilului său demografic. Aceste profiluri prezintă un interes potențial pentru agenții de marketing, de publicitate, etc. În funcție de termenii și condițiile site-ului și de legile locale care se aplică, informațiile din aceste profiluri pot fi vândute, partajate sau transmise altor organizații fără ca utilizatorul să fie informat.

Pentru mulți oameni obișnuiți, acest lucru înseamnă mai mult decât niște e-mailuri neașteptate sau niște reclame relevante pe o viitoare pagină web. Pentru alții, poate însemna că timpul petrecut pentru a satisface un interes neobișnuit poate avea ca rezultat un potop de marketing direcționat suplimentar nedorit. Agențiile de aplicare a legii, de combatere a terorismului și de spionaj pot să identifice, țintească și să urmărească persoane pe baza intereselor pe internet.

Social media în problema confidențialității pe net

Site-urile de socializare încearcă să convingă utilizatorii să își folosească numele, interesele și locațiile reale, mai degrabă decât pseudonimele. Directorii lor consideră că acest lucru face ca experiența de socializare să fie mai atractivă pentru utilizatori.

Pe de altă parte, fotografiile încărcate sau declarațiile nesupravegheate pot fi identificate de o persoană, care poate regreta această expunere. Angajatorii, școlile, părinții și alte rude pot fi influențați de aspecte ale profilurilor de pe rețelele de socializare, cum ar fi postările de text sau fotografiile digitale, pe care persoana care le-a postat nu le-a destinat acestor categorii de public. Hărţuitorii online pot folosi informațiile personale pentru a hărțui sau a urmări utilizatorii.

Site-urile moderne de rețele sociale permit un control fin al setărilor de confidențialitate pentru fiecare postare. Însă acestea pot fi complexe și nu sunt ușor de găsit sau de utilizat, în special pentru începători. Fotografiile și clipurile video postate pe site-uri au cauzat probleme deosebite. Oricine poate încărca o poză cu chipul unei persoane la un profil online fals. Cu ajutorul tehnologiei moderne și potențiale de recunoaștere facială, ar putea fi posibilă asocierea acestei fețe cu alte imagini. Datorită memorării, oglindirii și copierii imaginilor, este dificil să se elimine o imagine de pe World Wide Web.

Accesibilitatea

Există metode de acces la Web în medii și formate alternative pentru a facilita utilizarea de către persoanele cu handicap. Aceste dizabilități pot fi vizuale, auditive, fizice, legate de vorbire, cognitive, neurologice sau o combinație a acestora. Caracteristicile de accesibilitate ajută și persoanele cu dizabilități temporare, cum ar fi un braț rupt, sau utilizatorii în vârstă. Web-ul primește informații, dar și furnizează informații și interacționează cu societatea.

Consorțiul World Wide Web susține că este esențial ca Web-ul să fie accesibil, astfel încât să poată oferi acces egal și șanse egale persoanelor cu handicap. Tim Berners-Lee a spus odată: „Puterea web-ului constă în universalitatea sa. Accesul tuturor, indiferent de handicap, este un aspect esențial”. 

Multe țări reglementează accesibilitatea web ca o cerință pentru site-urile web. Cooperarea internațională în cadrul Inițiativei World Wide Web Consortium pentru accesibilitatea web a dus la elaborarea unor orientări simple pe care autorii de conținut web, precum și dezvoltatorii de software le pot utiliza pentru a face web-ul accesibil persoanelor care folosesc sau nu tehnologii de asistență.

Concluzie