Termenii de „Internet” şi „Web” sunt adesea folosiţi ca sinonime. Complet greşit, pentru că se referă la două lucruri diferite. Dar ce înseamnă mai exact Internetul? Cum a apărut acesta şi cine l-a inventat? Cum s-a dezvoltat în timp şi până unde va merge? Un lucru e sigur. Fără el, noi nu am mai fi aici: eu, scriind acest articol, iar tu citindu-l şi aflând informaţii noi. Dar răspunsurile la toate aceste întrebări le vom afla astăzi!

Ce este internetul?
Internetul este un sistem global de rețele de calculatoare interconectate. Este o rețea de rețele formată din rețele private, publice, academice, de afaceri și guvernamentale, la nivel local dar și global. Acestea toate sunt conectate printr-o gamă largă de tehnologii de rețea electronice, fără fir și optice. Se oferă astfel o gamă largă de resurse și servicii de informare, cum ar fi documentele și aplicațiile hypertext interconectate ale World Wide Web (WWW), poșta electronică, telefonia și partajarea de fișiere.
Terminologie
Cuvântul internetted a fost folosit încă din 1849, însemnând interconectat. Termenul Internet a apărut în 1974 ca formă prescurtată de Internetwork. Astăzi, termenul se referă cel mai frecvent la sistemul global de rețele de calculatoare interconectate. Totuși, se poate referi și la orice grup de rețele mai mici.
Când a început să fie folosit de multă lume, majoritatea publicațiilor tratau cuvântul ca pe un substantiv propriu, scris cu majusculă, dar această tendinţă s-a schimbat. Cu toate acestea, este uneori încă scris cu majusculă pentru a distinge internetul global de rețelele mai mici.
Cum am mai spus şi la începutul articolului, termenii Internet și World Wide Web sunt adesea utilizați în mod interschimbabil. Este obișnuit să se vorbească despre „a intra pe Internet” atunci când se folosește un browser web pentru a vizualiza pagini web. Cu toate acestea, Web-ul este doar unul dintre numeroasele servicii de internet, o colecție de documente (pagini web) și alte resurse web, legate între ele prin hyperlink-uri și URL-uri.
Precursori
Comunicarea datelor
Transmiterea de date între două locuri diferite printr-un mediu electromagnetic, cum ar fi radioul sau un fir electric – este anterioră introducerii primelor computere. Astfel de sisteme de comunicare se limitau la comunicarea între două dispozitive finale. Liniile semafoare, sistemele telegrafice și mașinile telex pot fi considerate precursori timpurii ai acestui tip de comunicare. Telegraful de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost primul sistem de comunicare complet digital.
Teoria informației
Lucrările teoretice fundamentale privind teoria informației au fost elaborate în anii 1920. Teoria informației a fost una dintre cele trei evoluții cheie, alături de progresele în tehnologia tranzistorilor și tehnologia laser, care au făcut posibilă creșterea rapidă a lățimii de bandă în telecomunicații în următoarea jumătate de secol.
Computerele și internetul
Primele calculatoare din anii 1940 aveau o unitate centrală de procesare și terminale de utilizator. Pe măsură ce tehnologia a evoluat în anii 1950, au fost proiectate noi sisteme care să permită comunicarea pe distanțe mai mari (pentru terminale) sau la viteze mai mari (pentru interconectarea dispozitivelor locale). Aceste tehnologii au făcut posibil schimbul de date (cum ar fi fișierele) între calculatoare aflate la distanță.
Cu toate acestea, modelul de comunicare era limitat, deoarece nu permitea comunicarea directă între două sisteme arbitrare; era necesară o legătură fizică. De asemenea, tehnologia a fost considerată vulnerabilă pentru utilizarea strategică și militară, deoarece nu existau modalități alternative de comunicare în cazul în care o legătură era întreruptă.
Istorie
Originile internetului datează de la ARPANET, sistemul de comunicații conceput de guvernul SUA pentru a supraviețui unui atac nuclear. Soluția lui Paul Baran a fost de a împărți mesajele în „pachete”, de a le trimite pe mai multe căi și de a le reasambla la sosire . Acest sistem a devenit cunoscut sub numele de comutarea pachetelor. Primul mesaj a fost trimis prin ARPANET la 29 octombrie 1969. Charley Kline a încercat să se conecteze la rețeaua Stanford de la Universitatea din California. Sistemul s-a blocat când a ajuns la G, dar literele L și O au fost trimise cu succes.
Până în 1971, ARPANET a încorporat noduri în toată SUA, iar alte țări își dezvoltau, de asemenea, propriile rețele de comutare a pachetelor. Donlad Davies, co-inventatorul comutării de pachete, a construit Mark I la Laboratorul Național de Fizică din Marea Britanie. Norvegia a dezvoltat NORSAR. Franța a lansat Cyclades. Dar toate aceste rețele de comutare a pachetelor aveau reguli diferite și, prin urmare, nu puteau comunica între ele. Robert Kahn și Vinton Cerf au decis să stabilească un protocol comun, care va deveni Transfer Control Protocol/Internet Protocol.
Prima utilizare a Internetului
În noiembrie 1977, a fost efectuat un test de succes între rețelele din SUA, Marea Britanie și Norvegia și a funcționat. Toate rețelele de comutare a pachetelor au fost îndemnate să migreze la noul protocol. În cele din urmă, a fost stabilit ca termen limită data de 1 ianuarie 1983.
Vinton Cerf își amintește: „Când a venit ziua, principala emoție a fost ușurarea. Nu au existat sărbători grandioase – nici măcar nu pot găsi o fotografie. Cu toate acestea, retrospectiv, este evident că a fost o ocazie memorabilă. În acea zi, s-a născut internetul operațional”.
Informaticienii, inginerii şi academicienii adoptaseră deja rețelele de comutare a pachetelor. Dintr-o dată, ei trimiteau e-mailuri, discutau pe chat și jucau jocuri simple. Au apărut furnizorii de servicii de internet și sistemele de buletin board (BBS), jocurile au devenit mai sofisticate și s-au dezvoltat comunitățile online.
Existau toate ingredientele pentru fenomenul global în care a ajuns astăzi internetul, cu excepția unuia singur. Pentru a avea acces la internet, era nevoie de cunoștințe tehnice. Totul s-a schimbat la 6 august 1991, când Tim Berners-Lee a lansat prima pagină web. Dintr-o dată, internetul putea fi folosit de oricine. Dar despre asta, într-un articol viitor!
Internetul după anii 1995
Din 1995, internetul a avut un impact extraordinar asupra culturii și comerțului. La asta a contribuit apariția comunicării aproape instantanee prin e-mail, a mesageriei instantanee, a telefoniei (Voice over Internet Protocol sau VoIP), a apelurilor video interactive bidirecționale și a World Wide Web cu forumurile de discuții, blogurile, serviciile de rețele sociale și site-urile de cumpărături online.
Cantități din ce în ce mai mari de date sunt transmise la viteze din ce în ce mai mari prin rețele de fibră optică. Internetul continuă să se dezvolte, impulsionat de cantități tot mai mari de informații și cunoștințe online, comerț, divertisment și servicii de rețele sociale.
La sfârșitul anilor 1990, s-a estimat că traficul pe internetul public a crescut cu 100% pe an. Creșterea medie anuală a numărului de utilizatori de internet a fost considerată între 20% și 50%. La 31 martie 2011, numărul total estimat de utilizatori de internet era de 2,095 miliarde (30,2% din populația mondială). În 2022, există 4,9 miliarde de utilizatori activi de internet la nivel mondial. Aceasta reprezintă 62% din populația totală a lumii.
Cum arată viitorul
În 2019, Pew Research Center a publicat propriile date despre viitorul vieții digitale, după ce a chestionat 530 de experți. Lee Rainie, director de cercetare în domeniul internetului și tehnologiei la Pew, a fost unul dintre coautorii studiului. El spune că răspunsurile au fost revelatoare în ceea ce privește modul în care prezența noastră digitală va ajunge să ne definească și mai mult existența. Experţii susţin că tastaturile, mouse-ul şi ecranele vor dispărea complet.
Toby Negrin, Chief Product Officer al Fundației Wikimedia, a comparat internetul cu electricitatea. El susține că va deveni o „utilitate omniprezentă, ceva la care ne așteptăm să fie mereu disponibil și în jurul nostru… împletit în viața noastră de zi cu zi”.
Lumea din fața noastră va fi un amestec de realitate și virtual și, uneori, va fi imposibil de descifrat care este care. Mike Liebhold – un cercetător senior la Institutul Viitorului și la laboratorul de tehnologie avansată al Apple în anii 1980 – scrie că, în viitorul apropiat, toată lumea va purta ochelari de realitate augmentată și îi va folosi pentru a interacționa cu mediul înconjurător. „Informațiile vor fi afișate, plutind în aer… web-ul va apărea în lumea reală, nu doar pe ecrane de sticlă”.
Informațiile în timp real vor fi prezente pentru totdeauna pentru tot ceea ce – și pentru toți cei cu care ne intersectăm. Străinii vor fi identificați, fiind prezentate informații din ce în ce mai detaliate despre ei. Oamenii se vor abona la diferite augmentații, așa cum ne abonăm acum la reviste.
Rainie spune că mulți dintre experții cu care a vorbit au comentat că nu vor mai exista dispozitive separate cu acces la internet. În schimb, internetul va fi preîncărcat în conștiința noastră.
Ce ne așteaptă în viitorul apropiat?
În viitorul apropiat, tastarea mesajelor va dispărea în favoarea comunicării verbale și auditive. Asemănător cu ceea ce a fost deja introdus cu Siri de la Apple și Alexa de la Amazon. „Nu vei mai căuta, ci doar vei pune întrebări”, spune Paul Jones, fondatorul ibiblio. „Va fi mai mult ca și cum ai avea o conversație”. Progresele tehnologice se vor adapta la această nouă eră a comunicării vocale. „Căștile pentru urechi [vor fi] înlocuite de implanturi invizibile care modulează tot auzul – uneori închizând peisajul sonor din jur în favoarea celui virtual, alteori amplificând o singură voce din apropiere; efectiv, tot auzul va fi mediat prin aceste implanturi audio”.
De asemenea, datorită capacității noastre de a amesteca vorbirea cu realitatea augmentată, se vor deschide uși care ne vor permite să înțelegem și să comunicăm cu toată lumea. „În loc să învățăm limbi noi, vom instala pur și simplu o aplicație de traducere care ne va permite să ne traducem live propriul discurs în timp real”, spune Jillian York, director pentru libertatea de exprimare internațională la Electronic Frontier Foundation.
Concluzii
Viitorul sună bine, ar spune mulţi dintre noi. Dar oare să fie aşa? Oricât de mult ne-ar facilita tehnologia vieţile, poate ar trebui să luăm o pauză şi să reflectăm asupra efectelor negative pe care deja le are Internetul. Apoi, ar fi bine să ne gândim şi la toate aceste „îmbunătăţiri” ce par desprinse din filmele science-fiction dar care nu mai sună atât de nebuneşti acum.
Dacă ţi-a plăcut articolul de azi, nu uita să arunci un ochi şi peste blog-ul nostru pentru multe alte ştiri din domeniul tehnologiei. Suntem prezenţi şi pe TikTok şi pe Insta, aşa că dă-ne un follow şi acolo! Pe data viitoare!