Data trecută am discutat despre cum cursa spaţială a contribuit la crearea acestei “pânze de păianjen” numită web-ul. Astăzi, rămânem tot în aceeaşi perioadă şi aflăm povestea hypertext-ului în vieţile noastre de zi cu zi. Îţi spun eu, este mai important decât ai crede. Ca un mic indiciu, link-urile sunt la fel de importante ca legăturile dintre noi oamenii. Hai să aflăm!
Ce înseamnă hypertext?
Ted Nelson, pionierul american în tehnologia informaţiei şi cel ce a inventat termenii de hypertext şi hypermedia în 1963, susţine următoarele: “(…) ” ‘Hyper-‘ este folosit în sensul matematic de extensie și generalitate (ca în ‘hiperspațiu’, ‘hipercub’) mai degrabă decât în sensul medical de ‘excesiv’ (‘hiperactivitate’). Nu există nicio implicație privind dimensiunea – un hipertext poate conține doar 500 de cuvinte sau cam așa ceva. ‘Hyper-‘ se referă la structură și nu la dimensiune.”
Pe scurt, hypertext-ul este un text afișat pe ecranul unui computer sau pe alte dispozitive electronice cu referințe (hyperlink-uri) către alte texte la care cititorul poate avea acces imediat. Documentele hypertext sunt interconectate prin hyperlegături. Acestea sunt activate de obicei prin click, o apăsare de tastă sau o atingere a ecranului.
Termenul “hypertext” este folosit uneori și pentru a descrie tabele, imagini și alte formate de conținut de prezentare cu hyperlegături integrate. Hypertext-ul este unul dintre conceptele-cheie care stau la baza World Wide Web. Aici este locul unde paginile web sunt adesea scrise în HTML. Așa cum este implementat pe Web, hypertext-ul permite publicarea facilă a informațiilor pe Internet.
Începuturile hypertext
Dar hai să ne întoarcem puţin în timp, înaintea apariţiei hypertext-ului. Mai exact, imediat după război.
Vannevar Bush a fost directorul Proiectului Manhattan și creierul din spatele bombei atomice. El era dezamăgit de faptul că omul urmărea mai degrabă puterea decât progresul. Și-a pus mintea la contribuție pentru a descoperi cum ar putea fi exploatate cunoștințele lumii pentru binele comun. Rezultatul a fost eseul său fundamental “As We May Think”, publicat pentru prima dată în Atlantic în 1945. În el, a descris Memex, un dispozitiv care putea stoca și indexa fiecare carte și înregistrare creată. Amuzant nume, aşa-i? Te duce iniţial cu gândul la un meme.
Bush a imaginat Memex-ul ca pe un dispozitiv în care indivizii ar comprima și stoca toate cărțile, înregistrările și comunicările lor. Totul fiind “mecanizat, astfel încât să poată fi consultat cu o viteză și o flexibilitate extraordinare”.
Apariția World Wide Web
Conceptul de Memex a influențat dezvoltarea primelor sisteme de hypertext. El a condus în cele din urmă la crearea World Wide Web și a software-ului de baze de cunoștințe personale.
Cu toate acestea, o mașinărie de memorie colectivă nu era o idee revoluționară; H. G. Wells exprimase idei similare în colecția sa de eseuri “World Brain”. Ideile lui Bush aveau mai multe în comun cu cele ale romancierului argentinian Jorge Luis Borges, a cărui poveste din 1941, “The Garden of Forking Paths”, a fost probabil prima narațiune multilineară. Ceea ce era radical la Memex era faptul că imita mintea umană, care “funcționează prin asociere”. Cu un element în mână, trece instantaneu la următorul … în conformitate cu o rețea complexă de trasee purtate de celulele creierului”.
Ce a urmat după Memex
În timp ce cel de-al Doilea Război Mondial era pe terminate, un tânăr tehnician radar stabilit în Filipine a citit “As We May Think” într-un vechi exemplar din Atlantic. Numele lui era Douglas Engelbart. El vedea Memex ca pe un radar evoluat, cu rânduri de operatori care analizau, procesau și legau informațiile. După război, Engelbart a devenit director al Augmentation Research Center de la Stanford Research Institute – o poziție pe care a păstrat-o timp de aproape 20 de ani – și în 1962 a prezentat “oNLine System” (NLS), prima implementare practică a ideilor lui Bush.
NLS, “oN-Line System”, finanțat în principal de ARPA (așa cum se numea atunci DARPA, am discutat deja data trecută aici), a demonstrat numeroase tehnologii, dintre care cele mai multe sunt acum utilizate pe scară largă; printre acestea se numără mouse-ul (vom vorbi pe larg într-un articol viitor despre asta), ecranele bitmap, hypertextul.
Nelson şi previziunile lui
Cam în aceeași perioadă, un student de la Harvard, Theodore (Ted) Nelson şi-a imaginat un “docuverse”, un spațiu informațional în care textul era eliberat de hârtie. El și-a imaginat World Wide Web cu 30 de ani înainte de inventarea acestuia. Nelson și-a numit proiectul Xanadu (vom intra în detalii despre Xanadu pe viitor), după poemul lui Coleridge care l-a scris sub influenţa opiumului; poate că acesta rămâne un vis imposibil de realizat. Nelson a prezis revoluția calculatoarelor personale. Deși Xanadu nu a fost niciodată realizat, ideile lui Nelson au influențat toate sistemele de hypertext de atunci.
Dacă ţi-a plăcut articolul de astăzi, nu uita să arunci un ochi pe blog-ul nostru pentru mai multe informaţii din lumea web-ului! Mai mult, urmăreşte-ne pe TikTok şi pe Insta pentru postări zilnice!