Articolul de astăzi are în centru ceva ce poate împărți lumea în două: cei enervați de el vs cei ce îl folosesc ca instrument de creștere în online. Da, ai ghicit, este vorba deeespre… banner publicitar! Dar nu ne referim la un banner publicitar pe care îl vedem pe autostradă în drumul nostru spre mare, ci la cele online, așa cum am precizat 😊Așadar, hai să vedem cum a apărut și cine l-a inventat!
Un banner publicitar este o formă de publicitate pe World Wide Web furnizată de un server publicitar. Această formă de publicitate online presupune încorporarea unei reclame într-o pagină web. Scopul său este de a atrage trafic către un anumit site web. În multe cazuri, un banner publicitar este furnizat de un server publicitar central.
Un banner publicitar funcționează în același mod în care sunt destinate să funcționeze reclamele tradiționale: notifică consumatorii cu privire la produs sau serviciu și prezintă motivele pentru care consumatorul ar trebui să aleagă produsul în cauză, fapt documentat pentru prima dată pe HotWired în 1996 de către cercetătorii Rex Briggs și Nigel Hollis.
Un banner publicitar diferă prin faptul că rezultatele campaniilor publicitare pot fi monitorizate în timp real și poate fi orientat în funcție de interesele privitorului. Comportamentul este deseori urmărit prin utilizarea unui click tag.
Mulți internauți consideră aceste reclame ca fiind enervante, deoarece distrag atenția de la conținutul propriu-zis al unei pagini web sau irosesc lățimea de bandă. În unele cazuri, bannerele publicitare acoperă conținutul ecranului pe care utilizatorul dorește să îl vadă. Cele mai noi browsere web includ adesea opțiuni software „adblocker” pentru a dezactiva ferestrele pop-up sau pentru a bloca reclamele de pe anumite site-uri web. O altă modalitate de a evita un banner publicitar este utilizarea unui server proxy care le blochează, cum ar fi Privoxy.
Bannerele publicitare au jucat un rol important în dezvoltarea rapidă a publicității plătite pe internet.
La 27 octombrie 1994, lumea publicității a fost transformată pentru totdeauna de un mic grafic ce spunea: „Ai dat vreodată click cu mouse-ul chiar aici? O vei face!”, cu un font kitschos de tip curcubeu. Începuse în mod oficial era bannerelor publicitare.
Poți mulțumi (sau învinovăți?) fostului departament online al revistei Wired, HotWired, pentru că a introdus în lume primul banner publicitar. HotWired era o publicație digitală și avea nevoie de o modalitate de a genera venituri pentru a-și plăti scriitorii.
Publicația a conceput un plan de a rezerva porțiuni din site-ul său web pentru a vinde spațiu publicitar agenților de publicitate, la fel cum se vinde spațiul publicitar într-o revistă tipărită. Spațiul publicitar respecitv a fost denumit „banner publicitar” și a perceput de la agenții de publicitate un cost inițial pentru a-l ocupa pentru o perioadă de timp determinată – foarte diferit de modelul actual de plată per click.
AT&T a plătit HotWired 30.000 de dolari pentru a plasa un banner publicitar pe site timp de trei luni. Anunțul s-a bucurat de o rată de click-uri de 44% – o cifră la care mulți comercianți de astăzi doar visează. Pentru a pune acest lucru în perspectivă, rata medie de click-uri pe reclamele afișate astăzi este mai aproape de 0,06% 😮
Utilizatorii atrași să dea click pe banner-ul misterios au fost transportați pe o pagină de destinație foarte timpurie pentru AT&T. Vizitatorii puteau da click pe link-uri pentru a vizualiza informații despre repere și muzee din întreaga lume, pentru a evidenția capacitatea internetului de a te transporta virtual în diferite locații.
Craig Kanarick, unul dintre consultanții digitali angajați pentru a lucra la campanie, își amintește că obiectivul echipei a fost de a realiza o reclamă care să nu pară o reclamă și care să ofere de fapt un conținut valoros utilizatorilor. „Să nu vindem ceva cuiva”, își amintește el că s-a gândit: „Să-l recompensăm pentru că a dat click pe acest lucru adus de AT&T”.
Conceptul de banner publicitar a explodat ca o modalitate pentru ca site-urile web să își păstreze conținutul organizat și gratuit pentru utilizatori, și nu a trecut mult timp până când alte companii – cum ar fi Time Inc. și Tech web al CMP – au căutat agenți de publicitate pentru a închiria spațiu pentru un banner publicitar ca o modalitate durabilă de a-și extinde site-urile.
1995: Reclamele de afișare devin din ce în ce mai bine direcționate
Pe măsură ce acest concept nou numit banner publicitar a continuat să câștige popularitate, agenții de publicitate au devenit din ce în ce mai interesați să se orienteze către anumite categorii demografice de consumatori, mai degrabă decât să își plaseze anunțurile acolo unde se oferea spațiu și să spere că vor fi văzute de persoanele potrivite. Acest lucru a dus la începutul plasării de anunțuri direcționate.
WebConnect, o agenție de publicitate specializată în reclame online, a început să își ajute clienții să identifice site-urile pe care le vizitau consumatorii lor ideali. Acum, companiile puteau plasa reclame acolo unde era mai probabil ca publicul țintă să le vadă.
Acest lucru a fost de-a dreptul revoluționar în spațiul publicitar digital. Nu numai că societățile ajungeau la audiențe mai relevante, dar site-urile web care găzduiau anunțurile puteau, de asemenea, să afișeze un banner publicitar care era mai aplicabil vizitatorilor lor.
WebConnect a introdus, de asemenea, instrumentul CustomView, care a limitat numărul de afișări ale unui banner publicitar la un anumit utilizator. În cazul în care un utilizator a văzut deja un anumit număr de ori un banner publicitar, i se afișa un alt anunț în locul acestuia.
Utilizatorii au tendința de a nu mai observa un banner publicitar după ce l-au mai văzut înainte, astfel încât limitarea numărului de afișări ale unui anunț de către un utilizator a ajutat primii agenți de publicitate online să prevină „oboseala bannerelor”. Plafonarea frecvenței anunțurilor este încă o tactică comună de afișare a anunțurilor publicitare pe care o folosesc și astăzi agenții de publicitate.
1996: Instrumentele de urmărire a ROI încep să se îmbunătățească
În 1996, anunțurile de tip banner publcitar erau răspândite pe internet, dar agenții de publicitate nu aveau încă un proces bun pentru a determina dacă aceste anunțuri generau rezultate tangibile pentru afacerile lor. Agenții de marketing aveau nevoie de o modalitate de a gestiona mai eficient campaniile de publicitate afișate pe mai multe site-uri web și de a raporta modul în care utilizatorii interacționau cu anunțurile lor.
Doubleclick a apărut pe scenă ca unul dintre primele instrumente de rentabilitate a investiției pentru campaniile de tip banner publicitar. Aceștia au oferit agenților de publicitate un nou serviciu numit D.A.R.T. (Dynamic Advertising Reporting & Targeting), care le permitea companiilor să urmărească de câte ori un anunț a fost vizualizat.
Cea mai impresionantă caracteristică a D.A.R.T. a fost faptul că agenții de publicitate aveau acum posibilitatea de a urmări performanța anunțurilor lor și de a face modificări la o campanie în direct. Anterior, agenții de publicitate trebuiau să aștepte până când o campanie era finalizată pentru a putea analiza rezultatele și pentru a optimiza următorul banner publicitar pentru o performanță mai bună. Dacă un anunț avea performanțe slabe, aceștia erau nevoiți să aștepte.
Cu Doubleclick, agenții de publicitate puteau vedea dacă performanța unui anunț avea de suferit la jumătatea unei campanii și aveau opțiunea de a face modificări. De exemplu, dacă un agent de marketing observa că anunțul său avea performanțe slabe pe un site web, putea să elimine anunțul și să aloce resursele respective unui alt site web unde anunțul avea performanțe mai bune.
Succesul Doubleclick a dat naștere, de asemenea, unui nou model de stabilire a prețurilor pentru publicitatea online: Costul per impresie (CPM). Anterior, site-urilor web li se plătea o taxă fixă pentru a găzdui bannere publicitare pentru o perioadă de timp prestabilită. Odată cu îmbunătățirea monitorizării anunțurilor, prețurile bannerelor au trecut la un model bazat pe ROI.
1997: Reclamele de tip pop-up apar dar… dispar la fel de repede
Reclamele de tip pop-up au fost numite păcatul original al internetului și cea mai detestată tehnică publicitară, iar unul dintre dezvoltatorii inițiali și-a cerut chiar scuze pentru că a creat codul de bază care le-a dezlănțuit asupra internauților neștiutori 🤣 Chiar și așa, aceste reclame mult defăimate ocupă un loc de necontestat în istoria publicității online.
Deci, cine a creat primul pop-up? Înainte de a scoate furcile și torțele, trebuie să știți că intențiile lor erau bune. Ethan Zuckerman, pe atunci dezvoltator la Tripod.com, este recunoscut ca fiind cel care a creat codul care permite ca reclamele pop-up să deschidă o nouă fereastră a browser-ului.
„Era o modalitate de a asocia o reclamă cu pagina unui utilizator fără a o plasa direct pe pagină, ceea ce agenții de publicitate se temeau că ar implica o asociere între marca lor și conținutul paginii”, a scris Zuckerman în Atlantic.
Pe fondul scăderii ratelor de click-uri pe bannere la sfârșitul anilor 1990, reclamele pop-up au părut la început o modalitate de a salva publicitatea online și de a capta atenția utilizatorilor din ce în ce mai puțin atenți la reclame. Și, deși reclamele pop-up i-au forțat pe utilizatori să fie atenți, ele nu s-au tradus în realitate printr-un ROI real. Până la începutul anilor 2000, era un standard ca browser-ele web să vină cu funcții de blocare a pop-up-urilor.
1999 – 2002: Apar căutarea plătită și plata per click
În această perioadă, internetul se extindea rapid, iar utilizatorii aveau nevoie de o modalitate mai bună de a naviga pe internet. În condițiile în care motoarele de căutare câștigau în mod constant popularitate, agenții de publicitate care doreau să creeze anunțuri mai bine direcționate s-au orientat către căutarea sponsorizată ca fiind următoarea frontieră a publicității digitale.
În 1999, GoTo.com – o companie emergentă de motoare de căutare care avea să fie achiziționată mai târziu de Yahoo – a introdus primul serviciu de motor de căutare cu plată pentru plasare. Agenții de publicitate au avut posibilitatea de a licita pentru a obține rezultate de top în motorul de căutare pentru anumite cuvinte cheie. În ciuda unor proteste inițiale, care susțineau că căutarea plătită ar duce la rezultate corupte, GoTo.com a reușit să își monetizeze motorul de căutare prin acest model.
Plata pentru poziționare a evoluat în cele din urmă în plata per click. Companiile licitează pentru plasarea rezultatelor căutării pe bază de click: de exemplu, voi plăti GoTo.com 1 dolar pe clic dacă compania mea este plasată ca prim rezultat al căutării. Acest lucru a dus la rezultate de căutare care au fost determinate în mare măsură de cât de mult era dispusă să plătească o companie. Cei care ofereau cele mai mari sume de bani erau, de obicei, listați pe primul loc, chiar și deasupra unui conținut mai relevant, iar pentru utilizatori nu era clar care rezultate erau plătite și care erau conținut organic.
Experiența utilizatorului în ceea ce privește căutarea plătită avea de suferit, iar un motor de căutare nou-venit a crezut că poate rezolva problema. Google a introdus AdWords în anul 2000, inițial în cadrul unui model de anunțuri cu plată pentru plasare. Google dorea să creeze o experiență de căutare sponsorizată care să genereze venituri fără a compromite calitatea și relevanța rezultatelor căutării.
În timp ce modelele anterioare de căutare cu plată, cum ar fi GoTo.com, se bazau pe ofertele din partea agenților de publicitate pentru a determina clasamentul de căutare, AdWords a introdus un model de scor de calitate, care a luat în considerare rata de accesare a unui anunț atunci când a determinat plasarea acestuia pe pagina de rezultate a căutării. Chiar dacă un anunț avea o ofertă mai mică, acesta apărea în continuare deasupra altor anunțuri plătite, mai puțin relevante, în rezultatele căutării, datorită ratei sale ridicate de click-uri. Modelul Quality Score este utilizat și astăzi.
2006: Ținta dorită: Banner publicitar
Pe măsură ce platformele de socializare au luat amploare la mijlocul anilor 2000, agenții de publicitate au căutat o modalitate de a integra conținutul publicitar într-un mod care să fie atât eficient, cât și neintruziv. Agenții de marketing doreau un plan de acțiune pentru a ajunge la utilizatorii de internet mai tineri, care erau din ce în ce mai puțin impresionați de reclamele de tip banner publicitar și care își petreceau cea mai mare parte a timpului pe internet pe rețelele sociale.
După ce anterior se împotrivise reclamei pe site-ul său, Facebook a început să lucreze cu agenții de publicitate în 2006, ca o modalitate de a crește profitabilitatea tinerei companii. Au început cu anunțuri de mici dimensiuni și link-uri sponsorizate și, în cele din urmă, au trecut la anunțuri orientate în funcție de datele demografice și de interesele utilizatorului. În ciuda unor controverse de-a lungul timpului, Facebook s-a dovedit a fi un pionier al reclamelor direcționate, schimbând modul în care companiile ajung online la publicul dorit.
„Strategia noastră este mult mai puțin [despre] creșterea volumului de anunțuri și mult mai mult despre creșterea calității conținutului și a calității direcționării pentru a oferi conținutul potrivit persoanelor potrivite”, a declarat fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, în 2014.
Targetarea consumatorilor cu anunțuri relevante – mai degrabă decât bombardarea acestora cu un volum mare de conținut publicitar – a devenit o practică standard pentru agenții de publicitate online, în special în social media. Dincolo de eforturile de targetare ale Facebook, alte rețele de socializare, precum Twitter, YouTube și Google+, se concentrează pe oferirea unei experiențe publicitare pentru utilizatori care să nu pară agresivă sau impersonală.
Din 2010 și până în prezent, a început să apară un nou grup de companii media. Site-uri precum BuzzFeed și Mashable au oferit agenților de publicitate noi oportunități de a se conecta cu publicul lor prin conținut sponsorizat și publicitate nativă.
Agenții de publicitate plătesc pentru a produce articole, videoclipuri și alte tipuri de conținut pentru știri, site-uri media și Google.
Cum sună viitorul
Aceasta este o privire retrospectivă asupra istoriei publicității online – dar cum rămâne cu viitorul?
Conform datelor recente de la HubSpot Research, 91% dintre respondenți spun că reclamele sunt mai intruzive în prezent, comparativ cu cele de acum doi-trei ani. Este clar că viitorul publicității digitale se bazează pe dezvoltarea unei experiențe publicitare țintite care să ofere consumatorilor conținut relevant fără a le da senzația de indiscreție sau invazie.
Și… acesta a fost articolul despre topicul de astăzi, anume conceptul de banner publicitar! Dacă ți-a plăcut, nu uita să arunci un ochi pe blog-ul nostru, în special pe categoria Web-ul în 100 de pași! De asemenea, ne găsești și pe TikTok, și pe Instagram! Pe data viitoare!
0 Comentarii