Open source, poate ai mai auzit de acest termen. Dar ştii ce înseamnă mai exact? Dacă nu, articolul de astăzi este pentru tine! 😀

Ce înseamnă open source?

Open source se referă la codul sursă care este pus la dispoziție în mod liber pentru a putea fi modificat și redistribuit. Produsele includ permisiunea de a utiliza codul sursă, documentele de proiectare sau conținutul produsului. Modelul open source este un model descentralizat de dezvoltare de software care încurajează colaborarea deschisă.

Un principiu de bază al dezvoltării software-ului open source este producția între egali, cu produse precum codul sursă, planurile și documentația disponibile în mod liber pentru public. Mișcarea open-source în domeniul software a început ca răspuns la limitările codului proprietar.

Open source promovează accesul universal prin intermediul unei licențe open-source sau gratuite la proiectul sau schița unui produs și redistribuirea universală a acestui proiect sau schiță. Înainte ca sintagma open source să fie adoptată pe scară largă, dezvoltatorii și producătorii au folosit o varietate de alți termeni. Open source s-a impus odată cu apariția internetului. Mișcarea pentru software open source a apărut pentru a clarifica problemele legate de drepturile de autor, licențiere, domeniu și consumator.

În general, se referă la un program de calculator al cărui cod sursă este disponibil publicului larg pentru a fi utilizat sau modificat față de proiectul său original. Codul este eliberat în conformitate cu termenii unei licențe software. În funcție de termenii licenței, alte persoane pot apoi să descarce, să modifice și să publice versiunea lor înapoi în comunitate.

Multe instituții formale încurajează dezvoltarea mișcării open-source, inclusiv Apache Software Foundation, care sprijină proiecte comunitare precum cadrul open-source Apache Hadoop și serverul HTTP open-source Apache HTTP.

Istoric

Schimbul de informații tehnice este cu mult anterior internetului și calculatorului personal. De exemplu, în primii ani de dezvoltare a automobilelor, un grup de monopoliști de capital a deținut drepturile asupra unui brevet pentru un motor pe benzină în 2 timpi, depus inițial de George B. Selden. Controlând acest brevet, aceștia au reușit să monopolizeze industria și să forțeze producătorii de automobile să adere la cerințele lor, altfel riscau un proces.

În 1911, producătorul auto independent Henry Ford a câștigat o contestație la brevetul Selden. Rezultatul a fost că brevetul Selden a devenit practic lipsit de valoare și s-a format o nouă asociație (care avea să devină în cele din urmă Asociația Producătorilor de Automobile). Noua asociație a instituit un acord de licențe încrucișate între toți producătorii de automobile din SUA: deși fiecare companie dezvolta tehnologie și depunea brevete, aceste brevete erau partajate în mod deschis și fără schimb de bani între toți producătorii. Până la intrarea SUA în cel de-al Doilea Război Mondial, 92 de brevete Ford și 515 brevete de la alte companii erau partajate între acești producători, fără niciun schimb de bani.

Printre primele exemple de partajare gratuită a codului sursă se numără publicarea de către IBM a codurilor sursă ale sistemelor sale de operare și ale altor programe în anii 1950 și 1960, precum și grupul de utilizatori SHARE care s-a format pentru a facilita schimbul de software. Începând cu anii 1960, cercetătorii ARPANET au folosit un proces deschis de „Cerere de comentarii” pentru a încuraja feedback-ul în primele protocoale de rețele de telecomunicații. Acest lucru a dus la nașterea internetului timpuriu în 1969.

Schimbul de cod sursă pe internet a început când internetul era relativ primitiv, cu software distribuit prin UUCP, Usenet, IRC și Gopher. BSD, de exemplu, a fost distribuit pentru prima dată pe scară largă prin postări în comp.os.linux pe Usenet, unde s-a discutat și despre dezvoltarea sa. Linux a urmat acest model.

Cum a apărut termenul

La început, termenul „open source”, se referea la codul sursă ce era publicat, dar nu era software liber (achiziționarea unei licențe era încă necesară pentru utilizare), în 1996. De asemenea, termenul a mai apărut şi prin anii 1980.

Ulterior, termenul a fost propus de un grup de persoane din cadrul mișcării pentru software liber, care criticau agenda politică și filosofia morală implicată în termenul „software liber” și care au încercat să reformuleze discursul pentru a reflecta o poziție mai comercială. În plus, ambiguitatea termenului „software liber” a fost considerată ca descurajând adoptarea acestuia de către întreprinderi. Cu toate acestea, ambiguitatea cuvântului „free” există în primul rând în limba engleză, deoarece se poate referi la costuri.

Din acest grup au făcut parte Christine Peterson, Todd Anderson, Larry Augustin, Jon Hall, Sam Ockman, Michael Tiemann și Eric S. Raymond. Peterson a sugerat „open source” la o întâlnire organizată la Palo Alto, California, ca reacție la anunțul făcut de Netscape în ianuarie 1998 cu privire la publicarea codului sursă pentru Navigator. Linus Torvalds și-a oferit sprijinul în ziua următoare, iar Phil Hughes a susținut termenul în Linux Journal. Richard Stallman, fondatorul mișcării pentru software liber, a decis rapid să nu susțină termenul. Netscape și-a lansat codul sursă sub Licența Publică Netscape și mai târziu sub Licența Publică Mozilla.

Raymond a fost activ în efortul de popularizare a noului termen. El a făcut primul apel public către comunitatea de software liber pentru a-l adopta în februarie 1998. La scurt timp după aceea, a fondat The Open Source Initiative în colaborare cu Bruce Perens.

Termenul a căpătat și mai multă vizibilitate prin intermediul unui eveniment organizat în aprilie 1998 de editorul de tehnologie Tim O’Reilly. Intitulat inițial „Freeware Summit” și cunoscut mai târziu sub numele de „Open Source Summit”, la eveniment au participat liderii multora dintre cele mai importante proiecte libere și open-source, printre care Linus Torvalds, Larry Wall, Brian Behlendorf, Eric Allman, Guido van Rossum, Michael Tiemann, Paul Vixie, Jamie Zawinski și Eric Raymond.

În cadrul acestei întâlniri, au fost discutate alternative la termenul „software liber”. Tiemann a pledat pentru „sourceware” ca nou termen, în timp ce Raymond a pledat pentru „open source”. Dezvoltatorii adunați au votat, iar câștigătorul a fost anunțat într-o conferință de presă în aceeași seară.

„Open source” nu a reușit niciodată să înlocuiască în totalitate termenul mai vechi „free software”, dând naștere la termenul combinat de software liber și open-source (FOSS).

Licenţa open source

O licență open source este un tip de licență pentru programele informatice și alte produse care permite utilizarea, modificarea sau partajarea (cu sau fără modificări) a codului sursă, a schiței sau a designului în termeni și condiții definite. Aşadar, utilizatorii finali și societățile comerciale pot analiza și modifica codul sursă, schița sau designul pentru propriile nevoi.

Programele software cu licență open source sunt în cea mai mare parte disponibile gratuit, deși acest lucru nu trebuie să fie neapărat așa. Licențele care permit doar redistribuirea sau modificarea necomercială a codului sursă doar pentru uz personal nu sunt, în general, considerate licențe open source. Cu toate acestea, licențele open source pot avea unele restricții, în special în ceea ce privește exprimarea respectului față de originea software-ului, cum ar fi cerința de a păstra numele autorilor și o declarație de copyright în cadrul codului sau cerința de a redistribui software-ul licențiat numai sub aceeași licență.

Aplicaţii

Opiniile sociale și politice au fost afectate de dezvoltarea conceptului de open source. Susținătorii dintr-un domeniu promovează adesea extinderea sursei deschise în alte domenii. Dar Eric Raymond și alți fondatori ai mișcării open source au susținut uneori în mod public împotriva speculațiilor privind aplicațiile din afara software-ului. Ei spun că argumentele puternice în favoarea deschiderii software-ului nu ar trebui să fie slăbite prin extinderea excesivă în alte domenii. Rămâne de văzut impactul mai larg al mișcării open source și amploarea rolului său în dezvoltarea de noi proceduri de schimb de informații.

Mișcarea open source a inspirat creșterea transparenței și a libertății în cercetarea în domeniul biotehnologiei, de exemplu CAMBIA. Chiar și metodologiile de cercetare în sine pot beneficia de aplicarea principiilor open source. De asemenea, a dat naștere mișcării pentru hardware open source, care se extinde rapid.

Software pentru calculator

Software-ul open source este un software al cărui cod sursă este publicat și pus la dispoziția publicului, permițând oricui să copieze, să modifice și să redistribuie codul sursă fără a plăti taxe..

LibreOffice și programul GNU Image Manipulation Program sunt exemple de software cu sursă deschisă. La fel ca și în cazul software-ului proprietar, utilizatorii trebuie să accepte termenii unei licențe atunci când folosesc software open source – însă termenii legali ai licențelor open source diferă de cei ai licențelor proprietarilor.

Codul cu sursă deschisă poate evolua prin cooperarea comunității. Aceste comunități sunt compuse atât din programatori individuali, cât și din companii mari. Unii dintre programatorii individuali care demarează un proiect open-source pot ajunge să înființeze companii care oferă produse sau servicii care încorporează programe open-source. Exemple de produse software open-source sunt: Linux (pe care rulează o mare parte din parcurile de servere din lume) MediaWiki (pe care se bazează Wikipedia), etc.

Linux

Poate cel mai cunoscut software open source, Linux nu se bucură din păcate în zilel noastre de recunoaşterea pe care o merită. 

În 1991, Linus Torvalds, un student de 21 de ani de la Universitatea din Helsinki, a pus bazele unui software care să permită PC-ului său să acceseze serverele UNIX ale universității. L-a numit Freax și a pus codul la dispoziția altor programatori pentru a-l utiliza și îmbunătăți. Acesta a fost redenumit mai apoi „Linux” în onoarea creatorului său.

În 1997, Eric Raymond a publicat un eseu intitulat „The Cathedral and the Bazaar”, care spunea povestea Linux și lăuda virtuțile open source. Eseul poate fi rezumat la ceea ce Raymond numește Legea lui Linus: „Dacă sunt destui ochi, toate bug-urile sunt superficiale”. Adevărat, nu-i aşa?  😀Acest eseu a fost citit cu interes de echipa de conducere a Netscape. După ce a pierdut războiul browserelor în fața Microsoft Explorer, Netscape și-a lansat codul ca open source. Browser-ul Firefox de astăzi, folosit de una din cinci persoane, se bazează pe codul Netscape open-source.

Programe precum Linux, Firefox, PHP și Apache dovedesc că, adesea, cea mai bună alegere este open source. Unele dintre cele mai de succes companii din lume urmăresc un model de licențiere, printre care Microsoft, Apple și Adobe. Ceea ce face mișcarea open-source este să ofere o alternativă viabilă.

Dacă ţi-a plăcut articolul de astăzi, nu uita să arunci un ochi pe blog pentru mai multe noutăţi, în special pe categoria Web-ul în 100 de paşi. De asemenea, ne găseşti şi pe TikTok, şi pe Instagram. Pe data viitoare! 😁

Tux, mascota oficială a nucleului Linux. Linus Torvalds este pasionat de pinguini încă de când a fost mușcat de unul la grădina zoologică din Canberra, în 1993, când a vizitat Grupul de utilizatori UNIX din Australia.