Domain Name System – Web-ul în 100 de paşi

decembrie 20, 2022

Dacă dăţile trecute am vorbit despre lucruri mult mai bine cunoscute de către noi toţi, (vezi GIF-ul şi Emoticonul), astăzi a venit timpul unui articol puţin mai tehnic. Aşadar, discutăm azi despre Domain Name System – Sistemul de nume de domenii. Să începem! 😀

Ce înseamnă Domain Name System?

Domain Name System (DNS) este un sistem de denumire ierarhic și distribuit pentru calculatoare, servicii și alte resurse din Internet sau din alte rețele IP (Internet Protocol). Acesta asociază diverse informații cu nume de domeniu atribuite fiecărei entități asociate. Cel mai important este faptul că traduce numele de domeniu ușor de memorat în adrese IP numerice necesare pentru localizarea și identificarea serviciilor și dispozitivelor informatice cu ajutorul protocoalelor de rețea subiacente. Sistemul de nume de domenii a fost o componentă esențială a funcționalității internetului încă din 1985.

Domain Name System deleagă responsabilitatea de a atribui nume de domenii și de a le corela cu resursele Internet prin desemnarea unor servere de nume cu autoritate pentru fiecare domeniu. Administratorii de rețea pot delega autoritatea asupra subdomeniilor din spațiul de nume alocat lor altor servere de nume. Acest mecanism asigură un serviciu distribuit și tolerant la erori și a fost conceput pentru a evita o singură bază de date centrală de mari dimensiuni.

Sistemul de nume de domenii specifică, de asemenea, funcționalitatea tehnică a serviciului de baze de date care se află în centrul său. Acesta definește protocolul DNS, o specificație detaliată a structurilor de date și a schimburilor de comunicare a datelor utilizate în DNS, ca parte a Internet Protocol Suite.

Internetul menține două spații de nume principale, ierarhia numelor de domenii și spațiile de adrese IP (Internet Protocol). Sistemul de nume de domenii întreține ierarhia numelor de domenii și oferă servicii de traducere între aceasta și spațiile de adrese. Serverele de nume de internet și un protocol de comunicare pun în aplicare sistemul de nume de domeniu. Un server Domain Name System este un server care stochează înregistrările DNS pentru un domeniu; un server Domain Name System răspunde cu răspunsuri la interogări în baza sa de date.

Deși nu a fost conceput ca o bază de date de uz general, Domain Name System a fost extins de-a lungul timpului pentru a stoca înregistrări pentru alte tipuri de date, fie pentru căutări automate, cum ar fi înregistrările DNSSEC, fie pentru interogări umane, cum ar fi înregistrările RP (responsible person). Ca bază de date de uz general, Domain Name System a fost utilizat și în combaterea e-mailurilor nesolicitate (spam) prin stocarea unei liste de găuri negre în timp real (RBL). În mod tradițional, baza de date Domain Name System este stocată într-un fișier text structurat, fișierul de zonă, dar sunt obișnuite și alte sisteme de baze de date.

Elizabeth Feinler - Domain Name System
Paul Mockapetris - Domain Name System

Istoric

Folosirea unui nume mai simplu și mai ușor de reținut în locul adresei numerice a unei gazde datează din epoca ARPANET. Institutul de Cercetare Stanford (în prezent SRI International) a întreținut un fișier text numit HOSTS.TXT care a pus în corespondență numele gazdelor cu adresele numerice ale computerelor de pe ARPANET. Elizabeth Feinler a dezvoltat și a întreținut primul dosar ARPANET. Întreținerea adreselor numerice, numită Lista numerelor atribuite, a fost asigurată de Jon Postel de la Institutul de științe ale informației (ISI) al Universității din California de Sud, a cărui echipă a colaborat îndeaproape cu SRI.

Adresele au fost atribuite manual. Computerele, inclusiv numele de gazdă și adresele lor, au fost adăugate la fișierul primar prin contactarea Centrului de informații de rețea (NIC) al SRI, condus de Feinler, telefonic în timpul orelor de program. Ulterior, Feinler a creat un dosar WHOIS pe un server din NIC pentru a prelua informații despre resurse, contacte și entități. Ea și echipa sa au dezvoltat conceptul de domenii. Feinler a sugerat că domeniile ar trebui să se bazeze pe locația adresei fizice a computerului. Calculatoarele din instituțiile de învățământ ar avea domeniul edu, de exemplu. Ea și echipa sa au gestionat registrul de denumire a gazdelor din 1972 până în 1989.

La începutul anilor 1980, menținerea unei singure tabele de gazde centralizate devenise lentă și greoaie, iar rețeaua emergentă avea nevoie de un sistem de denumire automatizat pentru a rezolva problemele tehnice și de personal. Postel i-a încredințat lui Paul Mockapetris sarcina de a ajunge la un compromis între cinci propuneri de soluții concurente. În schimb, Mockapetris a creat Domain Name System în 1983, în timp ce lucra la University of Southern California.

La început, existau doar câteva gazde (calculatoare) conectate la internet. Fiecare avea o adresă numerică, listată într-un fișier text central menținut de Institutul de Cercetare Stanford. Toți cei din rețea trebuiau să copieze zilnic fișierul host.txt pentru a obține cea mai recentă versiune. Pe măsură ce tot mai multe rețele s-au alăturat internetului, acest lucru a devenit nepractic.

În 1983, Paul Mockapetris a primit sarcina de a concepe o modalitate adaptabilă de atribuire și înregistrare a adreselor de internet. El a creat Domain Name System pe care îl folosim și astăzi.

Soluția sa distribuie responsabilitatea atribuirii numelor de domenii. Serverele de nume autoritare sunt responsabile pentru domeniile de nivel superior, cum ar fi .com sau .net. Aceste servere de nume autoritare atribuie apoi registratorilor sarcina de a administra domeniile de nivel doi, cum ar fi google.com. Odată ce un nume de domeniu de al doilea nivel este atribuit, administratorul rețelei locale poate adăuga subdomenii, de exemplu mail.google.com.

Primele domenii generice, de nivel superior, au fost implementate la 1 ianuarie 1985. Acestea au fost .com, .net, .org, .edu, .gov și .mil. Primul nume de domeniu a fost înregistrat în aceeași zi – nordu.net, o rețea nordică de cercetare. Prima adresă .com a fost symbolics.com, înregistrată de Symbolics Computers la 15 martie 1985.

În primii doi ani, mai puțin de 100 de companii și-au înregistrat domeniile; printre cele care au avut previziunea de a face acest lucru se numără IBM și Intel. Apple, Adobe și mulți alții s-au alăturat cursei până în 1987, dar nașterea Web-ului a fost cea care a creat o adevărată goană după aur în materie de nume de domenii. Cele mai scumpe nume de domenii achiziționate vreodată sunt insure.com (cumpărat pentru 16 milioane de dolari în 2009) și sex.com (cumpărat pentru 14 milioane de dolari în 2010).

Primul protocol de internet implementat pe scară largă a fost IPv4. Acesta a fost conceput pentru a gestiona până la 4 miliarde de adrese IP, un număr de neconceput în 1981. Cu toate acestea, Web-ul nu fusese încă inventat. La începutul anilor ’90, era evident că adresele IP se vor epuiza în cele din urmă.

IPv6 a fost aprobat în 1995 și este disponibil din 2004. Acesta permite 50 000 de trilioane de trilioane pentru fiecare persoană de pe planetă! 😯Un număr imens, într-adevăr. Chiar și cu numărul tot mai mare de dispozitive noi conectate la internet, acest lucru ar trebui să fie suficient pentru o perioadă de timp. Cu toate acestea, mai multe adrese înseamnă mai multe numere IP, ceea ce înseamnă schimbarea întregului software de rutare TCP/IP – o modificare majoră a arhitecturii de bază a Web-ului.

Serverele DNS primesc miliarde de cereri simultane. Milioane de nume de domenii și de adrese IP sunt schimbate în fiecare zi. Domain Name System gestionează toate acestea cu ușurință, însă importanța sa este mult mai fundamentală decât atât. Fără Domain Name System, nu ar fi existat dot-com, iar fără dot-come, nu ar fi existat revoluția dot-com.

Acesta a fost şi articolul pe ziua de astăzi! Nu uita, dacă ţi-a plăcut, aruncă un ochi pe blog-ul nostru pentru mai multe articole! Apropos, suntem prezenţi şi pe TikTok, şi pe Insta! Pe data viitoare!

Cum funcţionează Domain Name System
0 Comentarii

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte Articole

Ecommerce – Web-ul în 100 de pași

Ecommerce – Web-ul în 100 de pași

Odată cu apariția Internetului, o mare parte din viața noastră de zi cu zi s-a mutat în online. Dacă înainte ne puteam face cumpărăturile doar fizic, acum găsim online absolut orice poftim, la orice oră din zi sau noapte. Și toate acestea datorită ecommerce-ului, care...

Job în programare. Merită să faci facultate?

Job în programare. Merită să faci facultate?

Cum să înveţi programare? Vrei să înveţi programare dar nu te-ai convins încă dacă chiar merită? Ei bine, dacă ştii programare, reprezinţi clar o resursă valoroasă pentru angajatori. Mai mult, poți chiar lucra independent. Pe măsură ce industria de programare creşte,...

Meme – Web-ul în 100 de pași

Meme – Web-ul în 100 de pași

 Data trecută am vorbit despre conținutul viral, iar dacă ai citit articolul, probabil îți amintești de faptul că, printre exemple de conținut viral se numărau și meme-urile. Ei bine, ele au devenit o parte așa importantă din viața noastră încât dedicăm un articol...