Timp de 1500 de ani, hârtia și cerneala au dominat comunicarea scrisă. Presa tipografică a continuat să fie în top încă 500 de ani. La mijlocul anilor ’80, Adobe, Apple și Aldus au creat o nouă paradigmă – desktop publishing (DTP).
Aşadar, revenim cu un nou articol din seria ‘Web-ul în 100 de paşi‘ 😁 Astăzi discutăm despre Desktop Publishing şi vedem cum a contribuit asta la dezvoltarea web-ului. Dacă data trecută am vorbit despre ceva mai tehnic, anume Protocol Internet Suit (vezi articolul aici), azi a venit rândul unui articol mai uşor de înţeles de toţi, chiar şi cei mai puţini interesaţi de partea tehnică a tehnologiei.
Ce înseamnă Desktop publishing?
Desktop Publishing (DTP) reprezintă crearea de documente cu ajutorul unui software de punere în pagină pe un computer personal („desktop”). La început a fost folosită aproape exclusiv pentru publicații tipărite, dar în prezent ajută și la crearea diferitelor forme de conținut online. Software-ul de editare poate genera machete și produce text și imagini de calitate tipografică comparabile cu tipografia și tipărirea tradițională. Desktop publishing este, de asemenea, principala referință pentru tipografia digitală.
Această tehnologie permite persoanelor fizice, întreprinderilor și altor organizații să autoediteze o mare varietate de conținut, de la meniuri la reviste și cărți, fără a mai fi nevoite să plătească pentru tipărirea comercială.
Desktop publishing necesită adesea utilizarea unui computer personal și a unui software de punere în pagină WYSIWYG pentru a crea documente destinate fie publicării pe scară largă, fie ieșirii și distribuirii pe periferice multifuncționale locale la scară mică. Metodele de editare oferă un control mai mare asupra designului, aspectului și tipografiei decât procesarea de text. Cu toate acestea, software-ul de procesare a textelor a evoluat până la a include majoritatea, dacă nu chiar toate, capacitățile disponibile anterior doar în cazul tipăriturilor profesionale sau al editării electronice.
Istorie
Desktop publishing a fost dezvoltat pentru prima dată la Xerox PARC în anii 1970. O afirmație contradictorie susține că desktop publishing a început în 1983 cu un program dezvoltat de James Davise la un ziar din Philadelphia. Programul Type Processor One a funcționat pe un PC folosind o placă grafică pentru un afișaj WYSIWYG și a fost oferit spre comercializare de Best info în 1984. (Compilarea acasă cu facilități limitate de alcătuire a paginilor a apărut în 1978-1979, odată cu introducerea TeX, și a fost extinsă în 1985, odată cu introducerea LaTeX).
Macintosh a fost introdus de Apple în 1984, dar la început, Mac-ul nu avea inițial capacități de Desktop publishing. Piața de desktop publishing a luat avânt în 1985, odată cu introducerea, în ianuarie, a imprimantei Apple LaserWriter. Acestă creştere a fost menținută prin adăugarea software-ului PageMaker de la Aldus, care a devenit rapid aplicația software standard pentru desktop publishing.
Cu funcțiile sale avansate de punere în pagină, PageMaker a relegat imediat procesoarele de text precum Microsoft Word la compunerea și editarea de documente pur textuale. Termenul „desktop publishing” este atribuit fondatorului Aldus, Paul Brainerd, care a căutat o sintagmă de marketing pentru a descrie dimensiunile reduse și prețul relativ accesibil al acestei suite de produse, în contrast cu echipamentele comerciale scumpe de fototipare din acea vreme.
Înainte de apariția editării computerizate, singura opțiune de care dispunea majoritatea oamenilor pentru a produce documente tipărite (spre deosebire de cele scrise de mână) era mașina de scris, care oferea doar o mână de caractere (de obicei cu lățime fixă) și una sau două dimensiuni de font. Într-adevăr, o carte populară de desktop publishing intitulată ‘The Mac is Not a Typewriter’ explica de fapt cum un Mac poate face mult mai mult decât o mașină de scris.
Capacitatea de a crea machete WYSIWYG pe ecran și apoi de a tipări pagini conținând text și elemente grafice la o rezoluție clară de 300 dpi a fost revoluționară atât pentru industria de tipărire, cât și pentru industria computerelor personale de la acea vreme; ziarele și alte publicații tipărite au trecut la programe bazate pe desktop publishing de la sisteme de machetare mai vechi, cum ar fi Atex și alte programe, la începutul anilor 1980.
La începutul anilor 1980, editarea computerizată era încă în stadiu incipient. Utilizatorii sistemului PageMaker-LaserWriter-Macintosh 512K sufereau frecvente blocaje ale software-ului; afișarea îngustă pe micul ecran monocrom de 1 bit 512 x 342 al Mac-ului, incapacitatea de a controla spațierea literelor, precum și discrepanțele dintre afișarea pe ecran și ieșirea tipărită erau alte probleme întâmpinate. Cu toate acestea, a fost o combinație revoluționară la acea vreme și a fost primită cu aprecieri considerabile.
Cum s-a dezvoltat DTP
Tehnologiile dezvoltate de Adobe Systems au pus bazele aplicațiilor profesionale de desktop publishing. Imprimantele LaserWriter și LaserWriter Plus includ fonturi Adobe PostScript scalabile, de înaltă calitate, încorporate în memoria lor ROM. Capacitatea PostScript a LaserWriter a permis designerilor de publicații să verifice fișierele pe o imprimantă locală, apoi să imprime același fișier folosind imprimante PostScript cu rezoluție optică de peste 600 ppi, cum ar fi cele de la Linotronic.
Mai târziu, a fost lansat Macintosh II, care era considerabil mai potrivit pentru publicarea desktop datorită expansibilității sale mai mari, a suportului pentru afișaje mari color multi-monitor și a interfeței sale de stocare SCSI (care a permis atașarea hard disk-urilor rapide de mare capacitate la sistem). Sistemele bazate pe Macintosh au continuat să domine piața până în 1986, când a fost introdus Ventura Publisher bazat pe GEM pentru computerele MS-DOS.
PageMaker a simulat îndeaproape procesul de creare manuală a machetelor, dar Ventura Publisher a automatizat procesul prin utilizarea etichetelor și a foilor de stil și a generat automat indici și alte elemente corporale. Acest lucru l-a făcut deosebit de potrivit pentru crearea de manuale și alte documente.
În timpul primilor săi ani, DTP a dobândit o reputație proastă ca urmare a utilizatorilor nepregătiți care au creat layout-uri prost organizate, cu aspect neprofesional; critici similare au fost aduse din nou împotriva primilor editori World Wide Web un deceniu mai târziu. Cu toate acestea, unii editori desktop care au stăpânit programele au reușit să obțină rezultate extrem de profesionale.
Abilitățile de desktop publishing au fost considerate de importanță primordială în avansarea în carieră în anii 1980, dar accesibilitatea sporită la un software DTP mai ușor de utilizat a făcut din DTP o capacitate secundară pentru direcția artistică, design grafic, dezvoltare multimedia, comunicații de marketing și cariere administrative. Nivelurile de capacitate DTP variază de la ceea ce poate fi învățat în câteva ore (de exemplu, a învăța cum să pui imagini într-un procesor de text), până la ceea ce se învaţă la facultate.
0 Comentarii