Dacă eşti deja familiarizat cu seria Web-ul în 100 de paşi, poate că te gândeştice legătură are subiectul de azi cu restul articolele din această categorie. Dar, dacă analizăm mai bine situaţia, realizăm că furnizorii de servicii de internet joacă un rol important în construirea web-ului. La urma urmei, am mai putea noi, oamenii de rând, să folosim internetul fără un abonament la net? Ai mai putea să te joci CS cu prietenii tăi? Sau să profiţi de reducerile de Black Friday şi să comanzi zeci de colete în doar 2 minute şi fără să te dai jos din pat? Cu siguranţă nu.

Aşadar, hai să vorbim azi puţin despre furnizorii de servicii de internet şi cum au facilitat ei accesul nostru la net, prinzându-ne în această plasă (pun intended 😅)

Furnizorii de servicii de internet – începuturile

Un furnizor de servicii de internet este o organizație care oferă servicii de acces, sau utilizare la internet. Furnizorii de servicii de internet pot fi organizați în diverse forme, cum ar fi cele comerciale, comunitare, non-profit sau private. Serviciile de internet furnizate în mod obișnuit pot include accesul la internet, înregistrarea numelor de domenii, găzduirea web, etc. Aceştia servesc de obicei ca punct de acces ce oferă unui utilizator acces la tot ceea ce este disponibil pe internet.

O astfel de rețea poate fi numită și rețea de tip eyeball. Pe scurt, eyeball network este un termen de argou folosit de inginerii și arhitecții de rețele şi se referă la o rețea de acces ai cărei utilizatori principali o folosesc pentru a „privi lucruri” (navigarea pe internet, citirea e-mailurilor etc.) și a consuma conținut, spre deosebire de o rețea care poate fi folosită în principal pentru a genera propriile date.

Ca să sintetizăm într-o singură frază şi să înţelegem mai bine, furnizorii de servicii de internet oferă acces la internet în același mod în care o companie de telefonie oferă acces la o rețea telefonică.

Furnizorii de servicii de internet – istorie

Internetul (inițial ARPAnet) a fost dezvoltat ca o rețea între laboratoarele de cercetare guvernamentale și departamentele participante ale universităților. După ce a construit ARPANET, prima rețea de comutare a pachetelor, BBN Technologies și-a propus să creeze un echivalent în sectorul privat. În 1975, a lansat Telenet. Diferite organizații au plătit taxe lunare pentru a se conecta la această rețea, permițându-le să trimită e-mailuri, să converseze, să partajeze fișiere și să acceseze sisteme de buletine informative.

Ulterior, aceasta a fost achiziționată de Sprint și denumită „Sprintnet”. Sprint a migrat clienții de la Telenet la rețeaua modernă Sprintlink IP, una dintre numeroasele rețele care compun internetul de astăzi.

În 1979, CompuServe a început să ofere clienților un serviciu de informare prin dial-up. Vândut prin intermediul magazinelor Radio Shack, serviciul s-a dovedit a fi mai popular decât se anticipase. Oamenii s-au înscris pentru a accesa știri și pentru a utiliza e-mailul, dar marea atracție a fost software-ul de chat „CS Simulator” al CompuServe. La apogeul său, la începutul anilor 1990, era cunoscut pentru sistemul său de chat online, forumurile de mesaje care acopereau o varietate de subiecte, bibliotecile extinse de software pentru majoritatea platformelor informatice și o serie de jocuri online populare, în special MegaWars III și Island of Kesmai. De asemenea, a fost cunoscut pentru introducerea formatului GIF pentru imagini și ca mecanism de schimb de GIF-uri.

Primul concurent serios al CompuServe, un serviciu online pentru posesorii de Commodore 64, a fost lansat în 1985. Q-Link oferea o serie de servicii destinate unui public mai puțin tehnic, inclusiv un joc de aventură interactiv numit Habitat, unul dintre primele jocuri „massively multiplayer”, capabil să suporte un număr mare de participanți. În 1989, Q-Link și-a extins serviciile la PC-urile compatibile IBM și și-a schimbat numele în America Online. Cu o interfață ușor de utilizat, o taxă lunară redusă și un marketing agresiv, a devenit rapid dominant.

Furnizorii de servicii de internet după anii 1990

La sfârșitul anilor 1980, a fost inițiat un proces de utilizare publică și comercială a internetului. Unele restricții au fost eliminate până în 1991, la scurt timp după introducerea World Wide Web.

Pe măsură ce internetul se dezvolta, serviciile restricționate oferite de furnizorii de servicii de internet precum CompuServe și AOL au devenit mai puțin atractive. Au apărut o serie de noi furnizori de servicii de internet care ofereau acces nelimitat la net. În 1994, Prodigy a devenit primul dintre serviciile dial-up de generație timpurie care a oferit acces complet. AOL și CompuServe s-au încăpățânat să nu renunțe și au pierdut încet cota de piață, AOL achiziționând CompuServe în 1997.

Companiile de televiziune prin cablu și operatorii de telefonie aveau deja conexiuni prin cablu cu clienții lor și puteau oferi conexiuni la internet la viteze mult mai mari decât cele prin dial-up, folosind tehnologia în bandă largă, cum ar fi modemurile de cablu și liniile de abonat digitale. Ca urmare, aceste societăți au devenit adesea furnizorii de servicii de internet dominanți în zonele lor de servicii, iar ceea ce era cândva o piață a furnizorilor de servicii de internet extrem de competitivă a devenit efectiv un monopol sau un duopol în țările cu o piață comercială a telecomunicațiilor, cum ar fi Statele Unite.

În cele din urmă, AOL a cedat în 2006. Se părea că accesul liber la un internet liber și deschis era singurul viitor al web-ului. S-a dovedit a nu fi așa. Spre oroarea multora, cele mai de succes afaceri online de astăzi – Apple Store, Amazon Kindle și Facebook – , toate operează rețele închise. Să vedem totuşi pentru cât timp…

Se va repeta istoria? Inițial, utilizatorilor le place confortul unei platforme stabile și ușor de înțeles. Rețelele au nevoie de siguranța pe care le-o oferă un monopol pentru a se dezvolta. Pe măsură ce utilizatorii se dezvoltă la rândul lor, acest lucru devine mai puțin satisfăcător. Oamenii devin mai puțin dispuși să suporte restricțiile, iar un nou concurent inovator vine pe piață cu o altfel de abordare. Poate că, la fel ca AOL și CompuServe înaintea lor, abordarea de rețea închisă a Facebook și Apple va fi în cele din urmă cauza închiderii lor. Un lucru e cert: fără furnizorii de servicii de internet viaţa noastră nu ar mai fi la fel. 

Dacă ţi-a plăcut articolul de astăzi, nu uita să arunci un ochi şi pe blog-ul nostru, unde vei descoperi multe alte articole din lumea tehnologiei! Şi nu uita că suntem prezenţi şi pe Insta şi pe TikTok! Pe data viitoare! 😊