Computerul personal – Web-ul în 100 de paşi

Computerul personal - Web-ul în 100 de paşi

Atunci când Tim Berners-Lee a propus World Wide Web în 1990, el a încercat pur și simplu să reunească o serie de tehnologii deja existente – documentele electronice, hypertext-ul și internetul. Dar maşinăria care a făcut toate acestea posibile a fost computerul personal. Dar ce este un calculator personal? Cum au apărut acestea? Cine le-a inventat? Hai să descoperim împreună într-un nou articol din seria Web-ul în 100 de paşi! smile

Computerul personal - Web-ul în 100 de paşi

Ce înseamnă computerul personal?

Un computer personal (PC) este un microcalculator multifuncțional, a cărui dimensiune, capacități și preț îl fac perfect pentru utilizare individuală. Calculatoarele personale sunt destinate a fi utilizate direct de către un utilizator final, de către un om obişnuit, mai degrabă decât de către un expert sau un tehnician în calculatoare. 

În anii 1960, proprietarii de computere instituționale sau corporative trebuiau să-și scrie propriile programe pentru a putea utiliza computerele. Software-ul pentru computerele personale este de obicei dezvoltat și distribuit independent de producătorii de hardware sau de sisteme de operare. Mulți utilizatori de computere personale nu mai au nevoie să scrie propriile programe pentru a utiliza în vreun fel un computerul, deși programarea de către utilizatorul final este încă fezabilă.

De la începutul anilor 1990, sistemele de operare Microsoft și hardware-ul Intel au dominat o mare parte din piața calculatoarelor personale, mai întâi cu MS-DOS și apoi cu Windows. Alternativele la sistemele de operare Windows ale Microsoft ocupă o cotă minoritară din industrie. Printre acestea se numără macOS de la Apple și sistemele de operare gratuite și open-source de tip Unix, precum Linux.

Computerul personal – începuturile

În istoria informaticii, primele maşinării experimentale puteau fi operate de o singură persoană. De exemplu, ENIAC, care a devenit operațional în 1946, putea fi operat de o singură persoană, dar aceasta trebuia să fie foarte bine pregătită. Oricum, dacă ne-am uita puţin la cum arăta acesta, nici n-am fi zis că era un computer… Cântărea 30 de tone şi ocupa un spaţiu de 167 de metri pătraţi. Destul de mult, nu?

Primele microcalculatoare bazate pe microprocesoare, au fost dezvoltate la începutul anilor 1970. Disponibilitatea comercială pe scară largă a microprocesoarelor, începând de la mijlocul anilor 1970, a făcut calculatoarele suficient de ieftine pentru ca întreprinderile mici și persoanele fizice să le poată deține.

În ceea ce avea să fie numit mai târziu “Mother of all Demos“, Douglas Engelbart a prezentat în 1968 o avanpremieră a unor caracteristici care aveau să devină mai târziu elemente de bază ale computerelor personale. Printre acestea regăsim e-mail-ul, hypertext-ul, procesoarele de text, conferințele video și mouse-ul. Demonstrația a necesitat personal de asistență tehnică și un computer mainframe, care la acea vreme erau mult prea costisitoare pentru uzul individual al întreprinderilor.

Primul computer personal

Primele computere personale (microcalculatoare) erau adesea vândute sub formă de kit și în volume limitate. Ele prezentau interes mai ales pentru amatori și tehnicieni. Utilizarea practică presupunea adăugarea de periferice, cum ar fi tastaturi, ecrane de calculator, unități de disc și imprimante. Micral N a fost primul microcalculator comercial, fără kit, bazat pe un microprocesor, Intel 8008. A fost construit începând cu anul 1972 și au fost vândute câteva sute de unități.

În 1971, Intel a fost însărcinată să producă un circuit integrat pentru un nou produs revoluționar, calculatorul electronic. La acea vreme avea o experiență de doar 2 ani. Provocarea era de a crea un microcip ieftin, suficient de mic pentru a încăpea într-un dispozitiv de buzunar. Angajatul numărul 12 al Intel, Ted Hoff, a condus proiectul. În loc de a introduce logica în circuit, el a proiectat un cip programabil. Acesta a creat microprocesorul, un cip care putea fi programat pentru a efectua operațiile unui calculator.

În 1973, IBM Los Gatos Scientific Center a dezvoltat un prototip de calculator portabil numit SCAMP (Special Computer APL Machine Portable). Revista PC Magazine a desemnat în 1983 SCAMP drept “concept revoluționar” și “primul computer personal din lume”. Acest computer portabil care a făcut istorie, se află în prezent la Smithsonian Institution, Washington, D.C.

Computerul personal – revoluția

Un pas important în domeniul calculatoarelor personale a fost Xerox Alto din 1973, dezvoltat la Palo Alto Research Center (PARC) al Xerox. Acesta avea o interfață grafică a utilizatorului (GUI) care a servit mai târziu drept sursă de inspirație pentru Macintosh de la Apple și pentru sistemul de operare Windows de la Microsoft. Alto a fost un proiect demonstrativ, nefiind comercializat, deoarece piesele erau prea scumpe pentru a fi accesibile.

În Albuquerque, New Mexico, Ed Roberts conducea o companie numită Micro Instrumentation and Telemetrz Systems (MITS), care vindea kituri pentru aceste noi calculatoare de buzunar. Până în 1975, dispozitivele prefabricate ajungeau pe piață la prețuri din ce în ce mai mici, iar compania sa avea probleme. Roberts a decis să încerce să facă ceea ce puțini încercaseră până atunci – să creeze un kit de asamblare la domiciliu pentru un calculator.

Revista Popular Electronics a auzit de ideea sa și a fost foarte interesată să o prezinte pe copertă. Roberts nu realizase încă computerul – nici măcar nu avea un nume – dar avea o carcasă albastră impresionantă, cu o mulțime de lumini și întrerupătoare. Popular Electronics a publicat o fotografie a carcasei goale pe coperta sa. Computerul Altair, numit după o planetă din Star Trek, la prețul de 397 de dolari.

MITS a primit mii de comenzi. Roberts avea nevoie rapid de o mașinărie funcțională. El a angajat doi studenți de la Harvard pentru a scrie un sistem de operare. Acești studenți erau Paul Allen și Bill Gates. Șase săptămâni mai târziu, au creat Disk Operating System (DOS). Roberts crease calculatorul care avea să declanșeze revoluția digitală.

Wozniak și Jobs în povestea primelor computere Mac

În 1976, un grup de pasionați de calculatoare din zona golfului San Francisco a înființat Homebrew Computer Club. Unul dintre membri era Steve Wozniak, pe atunci în vârstă de 24 de ani. Acesta proiectase o mașinărie mult mai sofisticată decât Altair, cu un monitor și o tastatură. Și-a împărtășit ideile și a cerut sfaturi. Steve Jobs i-a spus: “Nu-ți da ideile pe gratis”. Cei doi au format Apple, comercializând computerul lui Wozniak sub numele de Apple 1.

Companii precum Altair, Commodore Sinclair și Texas Instruments s-au alăturat pieței, iar până în 1980 peste un milion de oameni dețineau un microcalculator. IBM a luat notiţe. Și-a construit propriul model asamblat din piese de sine stătătoare ș i l-au numit IBM Personal Computer. Tot ce aveau nevoie era un sistem de operare. Au dat de urma unor foști studenți de la Harvard din New Mexico, despre care se zvonea că ar avea unul. 

Apariția concurenței – începuturile Microsoft

Între timp, Allen și Gates au format Microsoft. Ei au acordat o licență pentru DOS – numit acum MS-DOS – către IBM pentru o taxă pe unitate. La mai puțin de patru luni de la lansare, revista Time a numit PC-ul IBM “Persoana anului”.

Nu a durat mult timp până când concurenții au văzut că IBM PC-ul a fost fabricat din componente pe care le puteau găsi la magazinul local de electronice. Copiatorii au început să construiască mașini identice în subsolurile lor, obținând, de asemenea, licențe MS-DOS de la Microsoft. Doi dintre acești imitatori au fost Compaq și Dell. A început lupta dintre mașinile Apple și clonele IBM. În curând, fiecare casă și birou avea una sau alta. Nu a trecut mult timp până când cineva a avut ideea inteligentă de a le conecta pe toate.

În 1991, World Wide Web a fost pus la dispoziția publicului. Combinația dintre computerele personale puternice, cu grafică și sunet de înaltă rezoluție, cu infrastructura oferită de internet și standardizarea metodelor de acces ale browserelor web, a pus bazele unei fracțiuni semnificative din viața modernă, de la tabelele cu programul autobuzelor, prin distribuirea nelimitată de videoclipuri gratuite, până la enciclopedii online editate de utilizatori.

Încheiere

Computerelor personale fac parte azi din viaţa noastră. A devenit aproape imposibil să ne imaginăm viaţa fără ele. Sunt o prelungire a vieţii noastre, fie că vrem să admitem asta sau nu. Tu ce crezi? Ai putea trăi fără computerul tău? Pun pariu că ştiu deja răspunsul! sealed

Dacă ţi-a plăcut articolul de azi, nu uita să arunci un ochi pe blog-ul nostru pentru multe alte teme interesante pe care le-am abordat. Şi ne poţi urmări şi pe TikTok sau Insta, unde postăm zilnic! Pe data viitoare!

Distribuie:

Articole recente

Ai nevoie de ajutor cu website-ul tău?

Completează formularul de mai jos și te vom contacta curând.