Ce înseamnă Markup Language

Probabil ai auzit deja de HTML, limbajul Internetului şi cel mai popular limbaj de marcare sau, mai cunoscut, markup language. Acesta este pentru web ceea ce sunt caracterele pentru tipografie. Așa cum caracterele permit tipografilor să-și tipărească publicațiile, HTML permite dezvoltatorilor web să proiecteze o pagină web. Fără el, nu ar exista Internetul.

Continuăm seria „Web-ul în 100 de paşi” cu un nou articol. Azi, vorbim despre Markup Language şi cum a contribuit acest concept la dezvoltarea acestei „pânze de păianjen” globale, ce ne ajută să fim mai aproape unii de alţii

Markup Language este adesea utilizat pentru a controla afișarea documentului sau pentru a-i îmbogăți conținutul în vederea facilitării procesării automate. Altfel spus, markup language reprezintă un set de reguli care reglementează informațiile de marcare care pot fi incluse într-un document și modul în care acestea sunt combinate cu conținutul documentului, astfel încât să faciliteze utilizarea de către oameni și programe de calculator. 

Primele markup languages

Primul limbaj de marcare sau markup language, RUNOFF, a fost creat în 1964 de Jerome Saltzer pentru sistemul de partajare a timpului de la MIT. Inspirat de RUNOFF, William Tunnicliffe a creat o versiune care să funcționeze pe diferite sisteme de operare. Denumit inițial GenCode, acesta a evoluat în limbajul standard de marcare generalizat (SGML).

Unele dintre primele exemple de markup language disponibile în afara industriei editoriale pot fi găsite în instrumentele de tipărire de pe sistemele Unix, cum ar fi troff și nroff. În aceste sisteme, comenzile de formatare erau inserate în textul documentului, astfel încât software-ul de tipărire să poată formata textul în conformitate cu specificațiile editorului. Era un proces lung de încercări și erori pentru a obține un document tipărit corect. Disponibilitatea software-ului de editare WYSIWYG (what you see is what you get – „ceea ce vezi este ceea ce primești”) a suplinit o mare parte din utilizarea acestor limbaje în rândul utilizatorilor ocazionali.

HTML sau cel mai cunoscut markup language

Se părea că asta reprezenta sfârșitul markup language. Nimic nu putea fi mai departe de adevăr. În 1991, Tim Berners-Lee a creat prima pagină web folosind un derivat al SGML. El l-a numit Hypertext Markup Language (HTML).

HTML este un markup language pe care browserele web îl folosesc pentru a interpreta și compune text, imagini și alte materiale în pagini web vizuale sau audio. Caracteristicile implicite pentru fiecare element de marcare HTML sunt definite în browser, iar acestea pot fi modificate sau îmbunătățite prin utilizarea suplimentară a CSS.

Fiind una dintre tehnologiile de bază ale Web-ului, HTML-ul constă în „etichete” în cadrul unei pagini web care formatează textul, indică linkuri și încorporează obiecte. De obicei, etichetele au o etichetă de deschidere, ca în acest exemplu,<BOLD> și una de închidere </BOLD>. Cum am spus, acesta este doar un exemplu, în cazul nostru vom bold-ui, vom îngroşa textul. Un browser web citește aceste etichete și compune pagina web în conformitate cu instrucțiunile acestora. Bazat pe doar 18 instrucțiuni de bază, simplitatea HTML a fost un factor important în proliferarea web-ului.

În timpul războaielor browserelor de la mijlocul anilor ’90, au apărut diferite versiuni de HTML, ceea ce a provocat neconcordanțe în modul de afișare a paginilor web. Pentru a remedia această problemă, în 1996, Berners-Lee a creat World Wide Web Consortium (W3C), care a menținut de atunci specificațiile HTML.

XML

Un alt limbaj de marcare utilizat pe scară largă pe web este XML (eXtensible Markup Language). Dezvoltat și întreținut tot de W3C, scopul său este de a introduce flexibilitate, permițând dezvoltatorilor să creeze orice etichete de care au nevoie. Principala diferență între HTML și XML este că HTML este conceput pentru a fi citit de un browser, în timp ce XML este conceput pentru a fi citit de o aplicație la alegerea dezvoltatorului.

XML (Extensible Markup Language) este un meta markup language larg utilizat. Scopul principal al XML a fost de a simplifica SGML, concentrându-se asupra unei probleme particulare – documentele de pe internet. XML rămâne un meta-limbaj ca SGML, permițând utilizatorilor să creeze orice etichete necesare și apoi să descrie aceste etichete și utilizările permise ale acestora.

Cu toate acestea, XML a eliminat multe dintre cele mai complexe caracteristici ale SGML pentru a simplifica mediile de implementare.

În prezent, XML este utilizat pe scară largă pentru comunicarea de date între aplicații, pentru serializarea datelor de program, pentru protocoale de comunicații hardware, grafică vectorială precum și pentru documente.

XHTML

Din ianuarie 2000 până la lansarea HTML 5, toate recomandările W3C pentru HTML s-au bazat pe XML, folosind abrevierea XHTML (Extensible HyperText Markup Language).

Una dintre cele mai vizibile diferențe dintre HTML și XHTML este regula conform căreia toate etichetele trebuie să fie închise: etichetele HTML goale, cum ar fi <br>, trebuie fie închise cu o etichetă finală obișnuită, fie înlocuite cu o formă specială: <br /> (spațiul de dinaintea „/” de pe eticheta de final este opțional, dar folosit frecvent deoarece permite unor browsere web pre-XML și analizoare SGML să accepte eticheta).

O altă diferență este că toate valorile atributelor din etichete trebuie citate. Ambele diferențe sunt în mod obișnuit criticate, dar și lăudate pentru că fac mult mai ușor detectarea, localizarea și repararea erorilor. În cele din urmă, toate numele de etichete și atribute XHTML trebuie să fie cu litere mici pentru a fi valide. HTML, pe de altă parte, nu era case-sensitive, adică nu conta dacă scriam cu majuscule sau minuscule.

Cine ştie ce va aduce viitorul? Ce markup languages se vor folosi sau dacă se vor mai folosi…Asta rămâne de văzut Pentru azi, asta a fost tot. Sper că v-aţi bucurat de lectură, iar, dacă răspunsul este afirmativ, vă invit să aruncaţi un ochi pe blog pentru mai multe articole. Mai mult, suntem activi şi pe Insta şi pe TikTok! Pe data viitoare!