Hypertext  – începuturile web-ului

Data trecută am discutat despre cum după cursa spaţială a contribuit la crearea acestei „pânze de păianjen” numită web-ul. Astăzi, rămânem tot în aceeaşi perioadă şi aflăm povestea hypertext-ului şi ce rol joacă acesta în vieţile noastre de zi cu zi. Îţi spun eu, este mai important decât ai crede 😄Ca un mic indiciu, link-urile sunt la fel de importante ca legăturile dintre noi oamenii.

Dar mai întâi, ce este hypertextul mai exact? Hai să aflăm!

Ce înseamnă hypertext?

Ted Nelson, pionierul american în tehnologia informaţiei şi, de asemenea, cel ce a inventat termenii de hypertext şi hypermedia în 1963, susţine următoarele: „(…) ” ‘Hyper-‘ este folosit în sensul matematic de extensie și generalitate (ca în ‘hiperspațiu’, ‘hipercub’) mai degrabă decât în sensul medical de ‘excesiv’ (‘hiperactivitate’). Nu există nicio implicație privind dimensiunea – un hipertext poate conține doar 500 de cuvinte sau cam așa ceva. ‘Hyper-‘ se referă la structură și nu la dimensiune.”

Pe scurt, Hypertextul este un text afișat pe ecranul unui computer sau pe alte dispozitive electronice cu referințe (hyperlink-uri) către alte texte la care cititorul poate avea acces imediat. Documentele hypertext sunt interconectate prin hyperlegături, care sunt activate de obicei prin click, o apăsare de tastă sau o atingere a ecranului. Termenul „hypertext” este folosit uneori și pentru a descrie tabele, imagini și alte formate de conținut de prezentare cu hyperlegături integrate. Hypertextul este unul dintre conceptele-cheie care stau la baza World Wide Web, unde paginile web sunt adesea scrise în HTML. Așa cum este implementat pe Web, hipertextul permite publicarea facilă a informațiilor pe Internet.

Începuturile Hypertext-ului

Dar hai să ne întoarcem puţin în timp, înaintea apariţiei hypertext-ului. Mai exact, imediat după război.

Vannevar Bush, directorul Proiectului Manhattan și creierul din spatele bombei atomice, a fost dezamăgit de faptul că omul urmărea mai degrabă puterea decât progresul. El și-a pus mintea la contribuție pentru a descoperi cum ar putea fi exploatate cunoștințele lumii pentru binele comun. Rezultatul a fost eseul său fundamental „As We May Think”, publicat pentru prima dată în Atlantic în 1945. În el, a descris Memex, un dispozitiv care putea stoca și indexa fiecare carte și înregistrare creată. Amuzant nume, aşa-i? Te duce iniţial cu gândul la un meme 😂

Bush a imaginat memex-ul ca pe un dispozitiv în care indivizii ar comprima și stoca toate cărțile, înregistrările și comunicările lor, „mecanizat astfel încât să poată fi consultat cu o viteză și o flexibilitate extraordinare”. 

Conceptul de memex a influențat dezvoltarea primelor sisteme de hypertext, conducând în cele din urmă la crearea World Wide Web și a software-ului de baze de cunoștințe personale. 

Cu toate acestea, o mașinărie de memorie colectivă nu era o idee revoluționară; H. G. Wells exprimase idei similare în colecția sa de eseuri „World Brain”. Ideile lui Bush aveau mai multe în comun cu cele ale romancierului argentinian Jorge Luis Borges, a cărui poveste din 1941, „The Garden of Forking Paths”, a fost probabil prima narațiune multilineară. Ceea ce era radical la Memex era faptul că imita mintea umană, care „funcționează prin asociere”. Cu un element în mână, trece instantaneu la următorul … în conformitate cu o rețea complexă de trasee purtate de celulele creierului”.

Ce a urmat după Memex

În timp ce cel de-al Doilea Război Mondial era pe terminate, un tânăr tehnician radar stabilit în Filipine a citit „As We May Think” într-un vechi exemplar din Atlantic. Numele lui era Douglas Engelbart. El vedea Memex ca pe un radar evoluat, cu rânduri de operatori care analizau, procesau și legau informațiile. După război, Engelbart a devenit director al Augmentation Research Center de la Stanford Research Institute – o poziție pe care a păstrat-o timp de aproape 20 de ani – și în 1962 a prezentat „oNLine System” (NLS), prima implementare practică a ideilor lui Bush.

NLS, „oN-Line System”, finanțat în principal de ARPA (așa cum se numea atunci DARPA, am discutat deja data trecută aici), a demonstrat numeroase tehnologii, dintre care cele mai multe sunt acum utilizate pe scară largă; printre acestea se numără mouse-ul (vom vorbi pe larg într-un articol viitor despre asta), ecranele bitmap, hypertextul.

Nelson şi previziunile lui

Cam în aceeași perioadă, un student de la Harvard, Theodore (Ted) Nelson şi-a imaginat un „docuverse”, un spațiu informațional în care textul era eliberat de hârtie. El și-a imaginat World Wide Web cu 30 de ani înainte de inventarea acestuia. Nelson și-a numit proiectul Xanadu (vom intra în detalii despre Xanadu pe viitor), după poemul lui Coleridge care l-a scris sub influenţa opiumului; poate că acesta rămâne un vis imposibil de realizat. Nelson a prezis revoluția calculatoarelor personale. Deși Xanadu nu a fost niciodată realizat, ideile lui Nelson au influențat toate sistemele de hypertext de atunci.

Dacă ţi-a plăcut articolul de astăzi, nu uita să arunci un ochi pe blog-ul nostru pentru mai multe informaţii din lumea web-ului! Mai mult, urmăreşte-ne pe TikTok şi pe Insta pentru postări zilnice!