Începuturi: Mundaneum
Ne-am obişnuit deja cu tot ce înseamnă web şi internet. Navigăm zilnic, fără să ne gândim prea mult la istoria acestuia, la cum a apărut, când şi cine l-a „inventat”. Ne-a intrat deja în sânge şi a devenit o parte importantă a vieţii noastre. Aproape toate business-urile sunt dependente de internet şi multe chiar nu ar mai exista dacă mâine ne-am trezi şi am realiza că net-ul a dispărut.
Te-ai gândit măcar pentru o secundă vreodată la istoria web-ului? De exemplu, ştiai că în mod incorect, termenii de web şi internet sunt folosiţi greşit ca sinonime? Sau că fără cel de-al doilea război mondial, probabil tehnologia ce stă la baza web-ului nu ar mai existat aşa cum este ea acum? Te-ai întrebat vreodată ce alte nume importante din domeniu mai există înafară de Steve Jobs şi Bill Gates?
Dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt nu, seria aceasta de articole este pentru tine! Web-ul în 100 de paşi îşi propune să vorbească despre, da, ai ghicit, 100 de momente, persoane sau gadget-uri ce au contribuit la dezvoltarea acestei ‘pânze de păianjen’. Astăzi, începem cu Mundaneum. Ce o mai fi şi asta?! Hai să vedem! 
Mundaneum – ce înseamnă
În 1934, cu șase decenii înainte de nașterea web-ului, un bibliofil belgian și-a descris viziunea asupra unui tele-photographie, un telescop electronic care ar putea transmite orice document din lume pe un ecran de televiziune.
Paul Otlet iubea bibliotecile. În 1891, el l-a întâlnit pe Henri La Fontaine, un belgian și viitor laureat al Premiului Nobel cu aceleaşi viziuni. Amândoi erau convinși de faptul că cunoașterea poate facilita pacea. Împreună au conceput Mundaneum, o colecție cuprinzătoare a cunoștințelor publicate în lume, la fel de ambițioasă ca marea bibliotecă din Alexandria.
Până în 1910, au adunat mii de cărți, ziare, fotografii, reviste, postere și cărți poștale. Otlet a numit colecția Reseau, o rețea de documente conectate prin legături detaliate pe fișe. Mai mult decât niște indicatoare oarbe, aceste legături indicau relația dintre documente, o implementare a ceea ce numim acum Web-ul semantic.
În 1920, colecția a fost instalată într-o aripă a Parcului Cinquantenaire din Bruxelles, sub numele de Mundaneum sau Palais Mondial. A ajuns să ocupe aproximativ o sută de camere, dar în 1934 a fost închis. Cam în aceeași perioadă, filosoful și sociologul austriac Otto Neurath, refugiat în Olanda, conducea un Institut Mundaneum la Haga, în strânsă colaborare cu Paul Otlet. Dar proiectul nu a durat mult, deoarece Neurath a fugit în Anglia în timpul invaziei Olandei.
Pe măsură ce Mundaneum a crescut, acest grad de adnotare a devenit imposibil de gestionat. Otlet s-a gândit la noi tehnologii care să depășească limitările înregistrărilor pe suport de hârtie. În cartea sa din 1935, Monde, el descrie „o mașinărie neafectată de distanță, care ar combina în același timp radioul, razele X, cinematograful și fotografia microscopică… De la distanță, oricine ar putea să citească orice pasaj care ar fi proiectat pe ecranul său individual, astfel, în fotoliul său, oricine ar putea contempla întreaga creație sau anumite părți ale acesteia’.
Mundaneum – de unde a plecat totul
Otlet a descris web-ul cu șase decenii înainte de inventarea sa, prevăzând chiar și rețelele sociale cu o acuratețe remarcabilă. Încuraja utilizatorii să ‘participe, să aplaude, să dea ovații și să cânte în cor’. Un adevărat vizionar, Otlet a prevăzut și revoluția mobilă, scriind în 1906: ‘Mâine, telefonia va fi fără fir… Toată lumea va purta în buzunar un mic telefon, care va fi reglat cu o rotire de șurub la lungimea de undă adoptată de fiecare centru emițător.’
Ideea internetului s-a născut în Belgia – Vinton Cerf
La ce a condus Mundaneum
Otlet a murit în 1944, cu opera sa ‘în ruine’, distrusă pentru a face loc unei expoziții de artă a celui de-al Treilea Reich. După război, el a fost aproape uitat, în timp ce pionieri americani precum Vannevar Bush, Douglas Engelbart și Theodore Nelson au trecut în prim-plan. Abia când W. Boyd Rayward a publicat biografia lui Otlet în 1975, a devenit evidentă presimțirea remarcabilă a operei sale.
Muzeul Mundaneum a fost deschis în Mons, Belgia, în 1998, iar în 2012, Google și-a oferit sprijinul, recunoscându-i pe Paul Otlet și Henri La Fontaine ca fiind strămoșii săi spirituali. Vinton Cerf, inventatorul internetului, spune lucrurilor pe nume: „Ideea internetului s-a născut în Belgia”.
Scopul Mundaneum a fost de a reuni într-un singur loc toate cunoștințele lumii sub toate formele sale (cărți, afișe, ziare din întreaga lume etc.) într-un uriaș și inovator Directorat bibliografic universal, care poate fi considerat un strămoș al Google sau al Wikipedia în era hârtiei.
Cu toate acestea, având în vedere amploarea sarcinii, promotorii au fost nevoiți să acorde prioritate anumitor domenii și să se limiteze în principal la documentația internațională. Mundaneum conține arhive și colecții vaste: Muzeul Internațional al Presei, Repertoriul Iconografic Universal, Repertoriul de Documentare Universală, Enciclopedia Universalis Mundaneum, documentele personale ale lui Henri La Fontaine și Paul Otlet, colecții tematice referitoare la feminism, pacifism și anarhism. Palais Mondial a fost închis în 1934 pentru a elibera spațiu, iar colecțiile au fost mutate de mai multe ori, începând din 1941, până când au fost instalate definitiv în 1992 la Mons, în clădirea Indépendance.
0 Comentarii